Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC B.G. SA, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice sector 1, a solicitat anularea parțială a deciziei nr. 1633 din 17 octombrie 2001 emisă de primul pârât, respectiv a pct. 1, precum și a procesului-verbal nr. 313712 din 14 octombrie 1999 emise de cel de al doilea pârât și restituirea sumei de 1.817.709.633 lei, reprezentând T.V.A. nerambursat, rezultat din vânzările de propan către populație, reținut fără titlu legal.
Reclamanta susține că, în mod greșit și fără suport legal, Ministerul de Finanțe a respins ca fiind fără obiect contestația întrucât suma de 1.817.709.633 lei reprezentând T.V.A., livrări propan către populație nu a fost rambursată, iar contestația are ca obiect sume și măsuri stabilite prin actul atacat.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 478 din 29 aprilie 2002, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că sumele în discuție provin din procese-verbale încheiate în perioada iunie 1998 – iulie 1999, ce nu au fost contestate de reclamantă. Cu ocazia controlului efectuat la 14 octombrie 1999, pentru soluționarea cererii de rambursare a T.V.A., organul de control nu a făcut decât să constate că în mod greșit această sumă, datorată în baza unor procese-verbale anterioare necontestate, a fost inserată de societate în decontul lunii august 1999, ca T.V.A. de rambursat, aferent acestei luni și din acest motiv soluția a fost de respingere.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs susținând că are la bază o gravă eroare de fapt, rezultând din aprecierea greșită a probelor administrate, că s-a aplicat greșit legea; în speță nu își găsește aplicarea art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 12/2001, ci dispozițiile art. 21 și 33 din O.G. nr. 3/1992, republicată și modificată, normele legale în vigoare excludeau societatea recurentă de la plata sumei de 1.817.709.633 lei, cu titlu de T.V.A. Este nerelevant că s-a respins la rambursare suma, ea înțelegând să conteste doar procesul-verbal de regularizare T.V.A. din 14 octombrie 1999.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 1633 din 17 octombrie 2001, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, a respins la pct. 1, ca fiind fără obiect contestația formulată de societate pentru T.V.A. de rambursat, în sumă de 1.817.709.633 lei.
La pct. 2 a desființat capitolul din procesul-verbal nr. 313712 din 14 octombrie 1999, încheiat de Administrația Finanțelor Publice a sectorului 1 pentru T.V.A. de rambursat, în sumă de 96.320.270 lei ,în vederea refacerii controlului pentru aceeași perioadă și aceleași impozite, conform celor precizate în prezenta decizie.
A dispus ca verificarea să fie efectuată de o altă echipă de control, decât cea care a întocmit procesul-verbal contestat și desființat în parte prin prezenta decizie.
La pct. 3 a dispus punerea în aplicare a deciziei nr. 2786 din 22 decembrie 1999 emisă de Ministerul Finanțelor prin care s-a admis suma de 85.525.855 lei, urmând ca organele fiscale să procedeze conform celor arătate în prezenta decizie.
Obiectul acțiunii îl constituie doar pct. 1 din decizie, iar critica privește soluția dată atât de organele pârâte, cât și de instanță, susținându-se ca nerelevantă juridic respingerea la rambursare a sumei de 2.119.367.258 lei reprezentând T.V.A., întrucât societatea a înțeles să conteste doar procesul-verbal de regularizare a T.V.A. din 14 octombrie 1999.
În fapt, prin acte de control încheiate în perioada 5 august 1998 – 7 septembrie 1999 de Direcția de Control Financiar Fiscal București și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 1, urmare a cererilor de restituire a T.V.A. depuse de societate, s-a procedat la impozitarea operațiunii de livrare propan către populație, drept pentru care s-a stabilit T.V.A. calculat și neacceptat la rambursare, în sumă de 1.807.709.633 lei.
Orice contestație nu poate avea ca obiect alte sume și măsuri decât cele stabilite prin actul atacat, arată art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice.
În cauză, nu este îndeplinită această cerință, suma de 1.818.709.633 lei reprezentând T.V.A. se compune din 292.349.222 lei T.V.A., neacceptată la rambursare prin procesele-verbale încheiate în perioada iunie 1998 – octombrie 1998, iar suma de 1.525.360.411 lei din procesele-verbale încheiate în perioada noiembrie 1998 – iulie 1999, procese-verbale necontestate de reclamantă.
Organul de control, la 14 octombrie 1999, a constatat doar că, în mod greșit, societatea a inserat în decontul lunii august 1999 această sumă și legal a respins-o, ca fără obiect.
În consecință, nu poate fi primită susținerea că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 21 și 33 din O.G. nr. 3/1992, republicată și modificată, iar apărarea că normele legale excludeau societatea de la T.V.A., nu putea fi făcută decât în procesele-verbale inițiale care au stabilit-o, or societatea nu a înțeles să le atace.
Soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC B.G. SA București împotriva sentinței civile nr. 478 din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2003.