Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 mai 1999, O.R. (fostă Dumitrescu) a chemat în judecată Consiliul Județean Argeș și SC N. SA Pitești, solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria A.G. nr. 0021 din 4 noiembrie 1993, eliberat de primul pârât, în favoarea pârâtei secunde, în limita suprafeței de 1409 mp.
Reclamanta și-a motivat acțiunea, arătând că a fost proprietarul construcției situate în Pitești și a terenului aferent, imobile care în perioada regimului comunist, au trecut în proprietatea statului.
Prin hotărârea nr. 520/1995. Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 i-a retrocedat construcția, iar prin sentința civilă nr. 4817 din 29 mai 1998 a Judecătoriei Piteși, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafață de 1607 mp. Din acest teren, o porțiune de 1409 mp. a fost inclusă în suprafață de teren menționată, în certificatul a cărui anulare parțială o cere, prin încălcarea drepturilor sale legitime asupra bunului imobil.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 75/F-C din 5 iunie 2000, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că zona de suprapunere a terenurilor în litigiu este în suprafață de 978,28 mp, pe care se află construcții dotate cu instalații electrice, gaze naturale, apă și canalizare, iar restul de teren este afectat de căi de acces necesare operațiunilor de aprovizionare, împrejmuite de gard din plăci de beton, cu stâlpi și zidărie, realizate pe baza unei autorizații emisă de fostul Consiliu Popular al Regiunii Argeș.
S-a mai arătat că nu poate fi primită apărarea reclamantei referitoare la încălcarea dreptului său de proprietate, „deoarece de același drept beneficiază și pârâta care se bucură în egală măsură de dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite în mod legal”.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta O.R.
Recurenta a susținut că prima instanță a nesocotit prevederile art. 21 din Legea nr. 112/1995 și cele ale art. 41 alin. (2) din Constituție, reținând în lipsa unor probe concludente că terenul intravilan nu poate fi restituit, întrucât este ocupat cu construcții edificate pe baza unor aprobări legale.
Pe de altă parte, instanța a respins cererea pentru refacerea raportului de expertiză tehnică, în sensul clarificării condițiilor de executare a construcțiilor existente pe teren, a destinației lor actuale și a identificării precise a suprafeței de 1409 mp de teren, menționată în acțiune.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea administrativă publică județeană.
Rezultă din norma juridică precitată că două sunt condițiile ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, de către societățile comerciale cu capital de stat și anume:
- existența terenului în patrimoniul societății la data înființării acestora;
- terenul respectiv să fie necesar pentru desfășurarea activității specifice a societății comerciale.
În speță, curtea de apel a considerat că pârâta SC N. SA Pitești beneficiază, în egală măsură, de dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite în mod legal, fără a indica, însă, mijloacele de probă care susțin o atare concluzie.
De asemenea, a apreciat că o serie de construcții existente pe teren au fost edificate cu respectarea autorizației nr. 2179/15988 din 15 ianuarie 1965, emisă de Consiliul Popular al Regiunii Argeș și a avizului nr. 340 din 19 noiembrie 1964.
Argumentul curții este, însă, contrazis de solicitarea expertului C.D. care, în raportul de expertiză depus inițial, a propus desemnarea altui expert tehnic, iar în răspunsurile la obiecțiunile formulate ulterior de ambele părți, nu a elucidat principalele obiective stabilite. Este vorba de identificarea exactă a terenului retrocedat reclamantei, de condițiile de executare a construcțiilor existente pe teren, a suprafeței ocupate cu aceste construcții, precum și destinația lor actuală.
Deși în concluziile scrise reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, în vederea completării probelor cu înscrisuri și un supliment de expertiză, instanța a respins cererea fără nici o motivare.
Procedând în modul arătat, curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, ce nu se fundamentează pe un probatoriu complet și convingător.
De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a litigiului, se impune admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiași instanță, în vederea suplimentării probelor cu acte și o nouă expertiză tehnică.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond și celelalte susțineri din motivele de casare scrise, a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă față de rezolvarea dată recursului.
Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta O.R., împotriva sentinței civile nr. 75/F-C din 5 iunie 2000 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.