Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 11 noiembrie 2002, reclamantul L.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 4367 din 21 noiembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, fiind născut în timpul refugiului părinților săi.
Prin sentința civilă nr. 593/2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că nu sunt întrunite cerințele legale, pentru ca reclamantul să fie considerat persoană refugiată, deoarece nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursului, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinții și copii născuți în perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului părinților, să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, soluția instanței de fond fiind legală și echitabilă.
Cum reclamantul s-a născut la data de 12 noiembrie 1942, la Turda, oraș în care se refugiase mama sa, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefundat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr 593 din 11 decembrie 2002 a Curții de Apel Clu, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.