Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 2030/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe data de 6 august 2001 la Curtea de Apel Iași, reclamantul B.I. a atacat Ordinul nr. 322 din 6 iulie 2001, prin care a fost destituit din funcția de director al Direcției de Tineret și Sport a județului Iași.

Instanța învestită, prin sentința nr. 33/CA din 5 martie 2002, a respins acțiunea.

În motivarea soluției date, prima instanță a constatat că în perioada mandatului îndeplinit de către recurent, 1 ianuarie - 1 iunie 2001, activitatea direcției s-a desfășurat sub nivelul condițiilor asigurate, posibilităților și cerințelor, mai cu seamă în privința conducerii, organizării și controlului activității aflată sub coordonarea Direcției de Tineret și Sport. Măsura luată față de reclamant, a stabilit prima instanță, a fost motivată generic, aspectele de generalitate regăsindu-se în abaterile repetate, de natură gravă, cuprinse în rapoartele întocmite, care îl exclud din funcția avută.

Sentința a fost recurată de reclamant.

Prin motivele de casare formulate în scris și dezvoltate oral, recurentul a criticat sentința sub următoarele aspecte:

1. Instanța nu s-a pronunțat asupra nici unui mijloc de probă administrat de reclamant, făcându-se referire în acest sens la deficiențele care s-au reținut în sarcina sa și care au fost combătute cu probele administrate.

2. Ordinul atacat este lovit de nulitate absolută, deoarece nu există nici o dovadă a îndeplinirii condiției cercetării prealabile impuse de lege, în fapt reclamantul nefiind audiat, comisia limitându-se la primirea unui memoriu întocmit în prealabil de acesta, fără a se proceda la o audiere propriu zisă.

3. Nu se constată săvârșirea unor abateri repetate ce ar fi putut justifica aplicarea măsurii de destituire.

4. Individualizarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, măsura respectivă fiind fundamentată pe alte criterii, decât cele profesionale.

5. Ordinul de destituire nu a fost motivat în fapt, situație care atrage nulitatea lui.

Recursul este fondat.

Din examinarea materialului probator aflat la dosarul cauzei rezultă că activitatea reclamantului s-a desfășurat în unele privințe cu rezultate pozitive și cu o acoperire relativă a domeniilor de activitate coordonate. Tot astfel se pot constata, însă, și aspecte negative, criticabile, care au diminuat calitatea activităților de conducere, organizare și management financiar.

Pentru a se putea soluționa în mod corespunzător cauza, era necesar ca în analiza efectuată să se procedeze de instanță la o evaluare comparativă a valorilor pozitive și negative din activitatea recurentului, determinându-se, în funcție de natura lor, de caracterul mai mult sau mai puțin semnificant al faptelor, care latură este prevalentă în această comensurare, iar în ipoteza în care s-ar fi conchis – motivat și argumentat – că prevalente sunt deficiențele stabilite, să se evalueze în raport cu gravitatea acelor deficiențe, inclusiv a consecințelor cărora le-au dat naștere, care trebuie să fie sancțiunea aplicabilă.

Cu titlu exemplificativ poate fi relevat faptul reținut ca imputabil de prima instanță, referitor la proasta colaborare dintre recurent și Clubul sportiv C.S.M. Iași, omițându-se, însă, aprecierile pozitive atestate prin acte aflate la dosarul cauzei, de către alte cluburi sau asociații din municipiul Iași ori ignorarea inventarului acțiunilor întreprinse în cadrul direcției condusă de recurent în perioada ianuarie – iunie 2001.

Măsura destituirii luată față de un funcționar public, care se bucură de un regim special de stabilitate și garanții legale, trebuie aplicată cu mult discernământ, cu atât mai mult în cazul în care anterior nu s-au mai aplicat sancțiuni pentru abateri disciplinare, perioada de evaluare desfășurându-se pe un interval de 6 luni, iar anterior, respectivul funcționar s-a bucurat de note calificative bune și foarte bune.

În consecință, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, aceleiași instanțe de fond, pentru a proceda la o completare și reevaluare a materialului probator, potrivit îndrumărilor date prin considerentele prezentei decizii.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de B.I., împotriva sentinței civile nr. 33/CA din 5 martie 2002 a Curții de Apel Iași.

Casează sentința atacată și trimite cauza la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.