Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la 4 decembrie 2002, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta SC I.P. SRL Tăndărei a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării actului administrativ nr. 486 din 29 noiembrie 2002.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că printr-o acțiune în justiție separată, a solicitat anularea actului mai sus arătat, întrucât, deși au fost respectate temeiurile legale în vigoar,e pârâtul a dispus suspendarea activității societății, aducându-i un grav și iminent prejudiciu.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, analizând cauza, s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1194 din 10 decembrie 2002, în sensul că a respins ca neîntemeiată, cererea de suspendare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, întrucât prin actele de la dosar, reclamanta a făcut dovada că a solicitat, prin acțiune separată (dosar nr. 2015/2002), anularea deciziei nr. 486 din 29 noiembrie 2002, fără, însă, a face dovada că îndeplinea și celelalte cerințe impuse de art. 9 : „cazuri bine justificate și prevenirea unei pagube iminente”.
Împotriva sentinței astfel pronunțate a declarat recurs reclamanta SC I.P. SRL Țăndărei, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Recursul va fi respins pentru cele ce urmează:
Curtea constată că la data de 4 decembrie 2002, reclamanta SC I.P. SRL Țăndărei a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, anularea deciziei nr. 486 din 29 noiembrie 2002 și obligarea pârâtului la plata pagubei ce a fost cauzată, în sumă de 500.000.000 lei, acțiune ce a format obiectul dosarului nr. 2015/2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 226 din 1 decembrie 2002, definitivă și irevocabilă, a respins acțiunea reclamantei, admițând excepția lipsei procedurii prealabile.
În atare situație, cererea introdusă la 4 decembrie 2002, de reclamanta SC I.P. SRL, privind suspendarea excutării actului administrativ nr. 486 din 29 noiembrie 2002, nu se mai justifică, în raport cu sentința civilă nr. 226 din 10 decembrie 2002, prin care a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâta Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, chiar în situația în care hotărârea ar fi fost criticabilă pentru aspectul reținut, neîndeplinirea cerințelor art. 9 din Legea nr. 29/1990, motivul invocat nu mai subzistă, astfel încât nu se mai justifică suspendarea cerută.
Față de cele mai sus și constatând lipsa unor motive de casare, de natură a fi invocate din oficiu de către Curte, potrivit art. 3041 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC I.P. SRL Țăndărei, împotriva sentinței civile nr. 1194 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.