Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 46 din 15 noiembrie 2001, Colegiul jurisdicțional Maramureș a admis contestația formulată de contestatoarea P.M. și a anulat decizia de imputare nr. 320 din 9 mai 2001, emisă de Regia Națională a Pădurilor, pentru suma de 89.498.035 lei, reprezentând contravaloare hrană păstrăvi.
Recursul jurisdicțional declarat împotriva acestei sentințe de Regia Națională a Pădurilor a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 119 din 3 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs jurisdicțional a constatat că este legală și temeinică sentința de anulare a deciziei de imputare, pentru că nu s-a dovedit existența unui prejudiciu cauzat Direcției Silvice Baia Mare, în condițiile în care cantitatea de 5.000 kg hrană păstrăv a intrat efectiv în gestiunea Păstrăvăriei Pistruia, fiind ulterior consumată.
Împotriva deciziei nr. 119 din 3 aprilie 2002 și în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992, republicată, a formulat recurs Regia Națională a Pădurilor, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că s-a reținut greșit în decizia atacată, ca nefiind dovedită existența prejudiciului pentru care s-a întocmit decizia de imputare, deși avizul nr. 2442891 și factura nr. 5724269 au fost emise la data de 14 noiembrie 1998, iar nota de recepție nr. 2 din octombrie 1998 se referă la o altă cantitate de hrană păstrăv, astfel încât nu a existat o eroare de înregistrare a aceleiași livrări efectuate de furnizor.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Instanțele Curții de Conturi au analizat toate probele administrate în cauză, stabilind judicios că nu a fost dovedită existența prejudiciului pentru suma de 89.498.035 lei, nefiind îndeplinită această primă condiție prevăzută de art. 102 alin. (1) C. muncii, pentru stabilirea răspunderii materiale a intimatei P.M.
Cantitatea de 5000 kg hrană păstrăv livrată de SC R. SRL București, a intrat în gestiunea Păstrăvăriei Pistruia și deși a fost eronat înregistrată, achitarea facturii a reprezentat o plată datorată pentru marfa recepționată.
Eroarea de dată, constând în faptul că pe nota de recepție apare înscrisă luna octombrie 1998, iar factura este din 14 noiembrie 1998, a fost constatată de instanțele Curții de Conturi, prin verificarea originalelor înscrisurilor din care rezultă că nota de recepție nr. 1 este datată 25 noiembrie 1998, nota de recepție nr. 2 este datată octombrie 1998, iar nota de recepție nr. 3 este datată 1 decembrie 1998.
Referitor la denumirea mărfii din nota de recepție în care s-a menționat „furaj păstrăv”, în loc de „hrană granulată pentru păstrăvi”, se reține că furnizorul, SC R. SRL ,a confirmat cu adresa nr. 52 din 23 octombrie 2001, că marfa înscrisă pe factură este identică celei înscrise în nota de recepție.
Recurenta nu a contestat situația de fapt dovedită cu aceste înscrisuri și nu a administrat dovezi concludente privind existența unei alte livrări în baza facturii din 14 noiembrie 1998, deoarece din fișele de magazie și din bonurile de consum nu rezultă că a fost recepționată și consumată o altă cantitate de marfă, decât cea pentru care s-a efectuat corect plata.
În consecință, criticile formulate de recurentă sunt lipsite de temei și Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva deciziei nr. 119 din 3 aprilie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.