Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 8 octombrie 1999, reclamantul B.I. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Olt, solicitând anularea actelor emise de acestea, respectiv decizia 2015/1999 și procesul-verbal de control nr. 5445/1997.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că, în mod greșit, nu i s-au admis ca deductibile fiscal, la calculul venitului impozabil pe 1996 și 1997, cheltuielile făcute cu achiziționarea unei combine.
Prin sentința civilă nr. 853/1999, Curtea de Apel Craiova, a admis acțiunea în parte, în sensul că a menținut obligația de plată pentru 1.371.453 lei impozit pe venit și 300.000 lei, amendă contravențională.
Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar Olt, împotriva acestei sentințe, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție care, prin decizia 947/2002, a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanța fondului a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În fond, după casare, Curtea de Apel Craiova, a respins acțiunea și a menținut decizia Ministerului de Finanțe, considerând că sumele constatate de organele de control sunt datorate, utilajul fiind achiziționat de reclamant în nume propriu, ulterior deținerii autorizației prevăzută de Decretul-lege 54/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B.I. care a susținut, în esență, că în mod greșit instanța a considerat că nu sunt deductibile cheltuielile făcute cu achiziționarea combinei întrucât, pentru eliberarea autorizației prevăzută de Decretul-lege nr. 54/1990, trebuia să facă dovada că deținea utilaje proprii necesare desfășurării activității.
Recursul este fondat.
La data de 20 iunie 1996, reclamantul-recurent a achiziționat din credite bancare o combină autopropulsată C 110.
Până la 7 aprilie 1997 când i s-a eliberat autorizația de executare lucrări agricole, a realizat venituri totale de 5.165.875 lei și cheltuieli de 8.657.017 lei.
Organele de control, la stabilirea impozitului pe anul 1996, nu au luat în considerare și cheltuielile cu asigurarea combinei și dobânda plătită la vamă, reținând că aceasta ar fi fost achiziționată anterior obținerii autorizației.
Or, din probele administrate a rezultat că autorizația nu putea fi obținută decât făcându-se dovada, printre altele și a existenței utilajelor necesare desfășurării activității.
Astfel fiind și cum în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. ultim din Ordinul Ministerului de Finanțe nr. 761/1996, „pentru veniturile obținute din altă bază decât din autorizarea ca liber profesionist, impozitarea se face conform cu prevederile Legii nr. 32/1991”, urmează a se aprecia că, în mod greșit, s-a considerat că reclamantul datorează impozit pentru anul 1996.
În ce privește anul 1997, utilizând același raționament, legat de momentul achiziționării combinei, organele de control au refuzat să considere ca fiind deductibile cheltuielile determinate de această operațiune, soluție vădit greșită în condițiile în care autorizația nu se elibera fără copie de pe factura de procurare a utilajului, iar în speță, combina a fost cumpărată în luna iunie 1996, cu credite rambursabile în 5 ani, din care timp de 12 luni s-au achitat numai dobânzi.
De altfel, acestea au fost și concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, concluzii față de care pârâții nu au formulat obiecțiuni la timpul potrivit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 320 din 1 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea formulată de reclamantul B.I.
Anulează decizia nr. 2015 din 6 septembrie 1999 a Ministerul Finanțelor Publice și procesul-verbal nr. 5445 din 11 decembrie 1997 al Direcției Generale al județului Olt.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.