Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 12 iulie 2002, reclamantul P.G. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale. să i se recunoască statutul de veteran de război. în condițiile Legii nr. 44/1994 și să i se acorde drepturile care i se cuvin în această calitate.
Prin sentința civilă nr. 430 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să recunoască reclamantului, calitatea de veteran de război conform Legii nr. 44/1994.
Hotărând astfel, instanța de fond a avut în vedere că statutul de veteran de război a fost recunoscut reclamantului în baza Hotărârii nr. 875/1963 pentru constituirea Comitetului Național al Veteranilor din Războiul Antifascist, act normativ emis de Consiliul de Miniștri al R.P.R. Față de acest act normativ și de împrejurările în care reclamantul a participat ca voluntar la Războiul Antifascist și pentru care i-a fost eliberată legitimația de veteran de război nr. 227.467 din 9 mai 1965, instanța de fond a considerat întemeiată acțiunea formulată pentru recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 44/1994.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 5 din Legea nr. 44/1994, pentru că nu au existat documente care să ateste participarea intimatului pe front și nici nu s-a solicitat Centrului Militar Județean să reconstitue înscrisuri distruse care atestau o asemenea participare.
În cel de-al doilea motiv de casare, recurentul a arătat că legitimația de veteran de război eliberată intimatului în anul 1965, nu dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 lit. d) din Legea nr. 44/1994, întrucât intimatul nu a făcut parte din „unități sau formațiuni constituite, recunoscute ca atare de către Marele Stat Major”.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 44/1994, republicată, calitatea de veteran de război se stabilește de către Ministerul Apărării Naționale, pe baza datelor din livretul militar ori, în lipsa acestora, pe bază de acte oficiale eliberate de către organele stabilite de acest minister.
Instanța de fond a aplicat corect aceste prevederi legale, întrucât intimatul a prezentat documente oficiale eliberate de autoritatea competentă potrivit H.C.M. nr. 875/1963, să ateste la data întocmirii lor, participarea la Războiul Antifascist.
De altfel, recurentul a confirmat această situație pentru că a eliberat la data de 20 februarie 2003 legitimație de veteran de război pe numele intimatului.
Cel de-al doilea motiv de recurs, privind aplicarea greșită a art. 1 lit. d) din Legea nr. 44/1944, republicată, este, de asemenea, nefondat. Cu adresa CR 85 din 22 ianuarie 2003 , depusă ca act nou în recurs, Serviciul Arhive și Documentare Militară a atestat că din documentele de arhivă rezultă desfășurarea de operațiuni militare în Zona Moisei, în perioada august - septembrie 1944 și acțiuni voluntare ale locuitorilor, fără însă a fi consemnate numele celor care au participat la aceste evenimente.
În consecință, nefiind motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 430 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.