Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 2071/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 24 mai 2001, O.D. și O.V. au solicitat anularea deciziei nr. 524/24 aprilie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin care s-a respins contestația împotriva măsurii dispuse de Curtea de Apel București, prin încheierea din 18 februarie 2000 privind obligarea la plata unei taxe de timbru în valoare de 9.500.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 73/30 ianuarie 2002, Curtea de Apel București a respins acțiunea, reținând că acțiunea formulată de T.E. în care O.D. și O.V. sunt pârâți, este o acțiune evaluabilă în bani, care trebuie timbrată în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs O.D. și O.V. care, în esență, au susținut că taxa de timbru stabilită în sarcina lor este nejustificat de mare, ea putând fi fixată cel mult la nivelul sumei care reprezintă c. val. apartamentului proprietatea lor și care face obiectul revendicării.

Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 12 din 27 martie 2003, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) teza întâi din O.U.G.nr. 13/2001, privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor și s-a constatat că acest text este neconstituțional în măsura în care se referă și la taxele judiciare de timbru stabilite de instanțele judecătorești.

S-a reținut că „nici o autoritate a administrației publice nu poate controla, anula și modifica o hotărâre a unei instanțe judecătorești sau o măsură dispusă de instanță și de un judecător, în legătură cu activitatea de judecată”.

Astfel fiind, urmează a se reține că decizia pronunțată de Ministerul Finanțelor Publice este nelegală, măsura dispusă de instanța civilă prin încheierea din 18 februarie 2000, neputând fi cenzurată de autoritatea administrativă numită.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de O.D. și O.V. împotriva sentinței civile nr. 73 din 30 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de O.D. și O.V.

Anulează decizia nr. 524 din 24 aprilie 2001 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.