Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 martie 2002, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Dolj a dispus, în conformitate cu art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, instituirea de măsuri asiguratorii prin indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile, în limita sumei de 54.597.595 lei, aparținând pârâților N.I., B.I., M.V., D.V., C.V., D.V., G.., C.M., L.V., P.R., M.F. și P.S.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 228 din 21 mai 2002, a respins recursurile jurisdicționale declarate de pârâți, cu următoarea motivare:
Colegiul jurisdicțional a fost sesizat, conform art. 31 din Legea nr. 94/1992, prin încheierea nr. 41 din 28 iunie 2000 a Camerei de Conturi Dolj, Compartimentul de Control Financiar, ca urmare a verificării contului de execuție pentru anul 1999 la Consiliul Local al municipiului Băilești, în legătură cu suma de 34.644.862 lei și dobânda de 19.952.733 lei.
În privința persoanelor la care se referă actul de control, măsura de indisponibilizare a bunurilor mobile și imobile a fost legal luată, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, fiind fără relevanță juridică susținerea acestora că nu a fost stabilită vinovăția lor, în ce privește paguba de 54.597.595 lei.
Împotriva deciziei au declarat recurs M.V., D.V., G.S. și L.V., susținând, în esență, că în legătură cu suma de 54.597.595 lei este cercetat penal fostul primar la municipiului Băilești, N.I., care era ordonator de credite, iar ei, în calitate de consilieri locali, nu se fac vinovați de paguba cauzată.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 în cazurile prevăzute de art. 40 alin. (1) și (2), Colegiul jurisdicțional este obligat să dispună luarea măsurilor prevăzute de lege în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din actul de investire, al plății dobânzilor, amenzilor și cheltuielilor de judecată.
Or, în temeiul dispozițiilor legale precitate, Colegiul jurisdicțional era obligat să dispună luarea măsurilor asiguratorii în limita prejudiciului rezultat din actul de investire, care face referire și la cei patru recurenți.
Împrejurarea la care fac referire recurenții, în sensul că vinovat de cauzarea prejudiciului se face N.I., nu este de natură a face inoperante dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992; această împrejurare urmează să fie verificată cu ocazia soluționării în fond a cauzei.
În consecință, măsura luată de instanțele Curții de Conturi este legală, iar recursurile nefondate, urmând să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.V., D.V., G.S. și L.V. împotriva deciziei nr. 228 din 21 mai 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2003