Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC F. SA Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat ca în contradictoriu cu acesta, să se dispună anularea deciziei nr. 1911 din 26 noiembrie 2001, decizie prin care i-a fost respinsă contestația ce o formulase împotriva obligării sale la taxă judiciară de timbru, de către Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în cuantum de 45.243.011 lei, în dosarul nr. 1482/2000.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 63/F-C din 3 iunie 2002, a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că cererea de apel a reclamantei ce formează obiectul dosarului nr. 1482/2000 al Curții de Apel Craiova, secția comercială, declinat la Curtea de Apel Pitești, este o cerere evoluabilă în bani, astfel că se aplică prevederile art. 2 alin. (1), raportate la art. 11 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru fiind legal și corect stabilită de instanță.
Împotriva sentinței nr. 63/F-C din 3 iunie 2002 a declarat recurs reclamanta, invocând ca motive de casare art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ., fără, însă, a individualiza și preciza la speță motivele.
Criticile se referă la nelegalitate, recurenta susținând că nu există temei legal pentru obligarea la taxa judiciară dispusă de instanță, că nu au fost analizate motivele în apărare prezentate sau că dosarul trebuie suspendat conform art. 242 C. proc. civ., pentru lipsa părților.
Examinând cauza sub aspectul criticilor formulate și cele din art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se expune.
Se consideră acțiuni și cereri evaluabile în bani, acelea care au ca obiect un drept patrimonial ce poate fi evaluat în bani. În acest sens sunt precizările art. 5 alin. (1) al Ordinului Ministerului Justiției nr. 760/C/1999, prin care au fost aprobate Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, privind taxele de timbru.
Cum obiectul litigiului din dosarul comercial cu nr. 1482/2000, în care s-a fixat taxa de timbru contestată, este obligarea la plata sumei de 6.584.102.273 lei, contravaloare marfă, taxa de timbru stabilită de instanță a fost corect stabilită.
Fiind un litigiu cu un asemenea obiect, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 146/1997 și fiind în calea de atac, se aplică dispozițiile art. 11 alin. (1).
Curtea constată că instanța de fond a analizat în mod judicios cauza dedusă judecății, că nu sunt aplicabile dispozițiile invocate de recurentă, astfel că sentința este temeinică și legală și pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC F. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței civile nr. 63/F-C din 3 iunie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2003.