Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.4 din 30 ianuarie 2002, Colegiul Jurisdicțional Ialomița al Curții de Conturi a admis în parte actul de sesizare al procurorului financiar și a dispus obligarea pârâtului I.V. la plata către Prefectura județului Ialomița a sumei de 20.347.707 lei despăgubiri civile plus dobânda bancară de 35% până la achitarea integrală a prejudiciului.
S-a dispus de asemenea, obligarea Prefecturii județului Ialomița să vireze către bugetul de stat sumele de 20.347.707 lei contravaloarea convorbirilor telefonice nelegale, plus foloasele nerealizate, 4.733.118 lei impozit pe salarii și 18.895.143 lei majorări de întârziere aferente.
Instanța Curții de Conturi a respins sesizarea referitoare la pârâții I.V. și A.A. pentru plata sumelor de 4.733.118 lei și respectiv, 18.895.143 lei.
Pentru a pronunța această sentință, colegiul a reținut că în calitate de prefect, pârâtul I.V. a utilizat serviciul de roaming și convorbiri telefonice internaționale cu încălcarea prevederilor Legii nr.72/1996 a finanțelor publice, cauzând un prejudiciu de 20.347.707 lei pe perioada 1999 – 2000.
Referitor la obligarea Prefecturii Județene Ialomița la virarea aceleiași sume către bugetul de stat s-a constatat că plata convorbirilor internaționale s-a făcut din credite bugetare, din finanțarea anilor 1999 și 2000, fiind datorată statului.
De asemenea, s-a reținut necesitatea virării la buget a diferenței de impozit pe salariu nereținut cu ocazia plății indemnizațiilor acordate la alegerile generale din noiembrie 1996 și care nu mai putea fi recuperată de la persoanele care au beneficiat de plata nedatorată.
În același sens, pârâta, în calitate de plătitor al drepturilor bănești asimilate celor salariale, a fost obligată și la plata majorărilor de întârziere aferente diferenței de impozit pe salarii.
Prin decizia nr.307 din 14 iunie 2002, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile jurisdicționale declarate de Prefectura Județeană Ialomița și de I.V.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de conturi a reținut că paguba de 4.733.118 lei este reală, indemnizațiile plătite membrilor comisiilor care au răspuns de alegerile generale din 1996 nefiind impozitate cu respectarea legii. Întrucât diferența de impozit pe salarii nu mai putea fi recuperată întrucât s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, iar prejudiciul nu s-a datorat celor doi pârâți persoane fizice, I.V. și A.A., s-a angajat în mod corect răspunderea plătitorului drepturilor salariale la bugetul de stat, potrivit Legii nr.32/1991, Legii nr.72/1996 și legii bugetare anuale.
Referitor la recursul declarat de I.V., Secția jurisdicțională a reținut că simpla aprobare a ordonatorului de credite de a se utiliza telefonul mobil nu poate constitui temei pentru convorbirile internaționale și serviciul de roaming, peste plafonul abonamentului, de 20 USD.
Împotriva sentinței au declarat recurs Prefectul Județului Ialomița și I.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, prefectul a învederat că nu există prejudiciu privind indemnizațiile plătite la alegerile din 1996, întrucât acele sume au fost impozitate, iar chiar în cazul cumulului indemnizațiilor cu salariile primite de membrii comisiilor, debitul nu poate fi stabilit în sarcina prefecturii, vinovat fiind fostul subprefect, persoană angajată de Guvernul României, care eventual ar fi fost competent să emită decizie de imputare conform art.107 Codul muncii.
I.V. a criticat decizia Secției Jurisdicționale întrucât s-a reținut în mod greșit că toate convorbirile telefonice care au depășit valoarea de 20 USD a abonamentului reprezintă o depășire a creditelor bugetare aprobate.
În realitate creditele bugetare aprobate pentru cheltuielile cu telefoanele nu au fost niciodată depășite, iar convorbirile telefonice internaționale efectuate în anii 1999 și 2000 au fost în legătură cu activitatea prefecturii, prefecților impunându-li-se să fie permanent, chiar și în timpul concediului de odihnă, în contact cu aparatul propriu și factorii de decizie din județ.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, Curtea va constata că recursurile formulate sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Referitor la recursul Prefectului județului Ialomița, din actele dosarului rezultă că diferența de impozit pe salariu de 6.752.331 lei, din care s-a recuperat suma de 2.019.213 lei ce a fost virată la bugetul de stat, a fost stabilită încă din anul 1997, când s-a decis ca prefectura să recupereze sumele de plată, inclusiv majorările de întârziere, de la persoanele care au beneficiat.
Întrucât Prefectura județului Ialomița nu a luat măsurile necesare, neînregistrând debitele în evidența contabilă și neurmărind recuperarea lor, s-a dispus în mod justificat impunerea prejudiciului în sarcina autorității care nu a luat măsurile de recuperare în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Cât privește recursul declarat de I.V., criticile aduse de acesta deciziei Secției jurisdicționale sunt de asemenea, neîntemeiate.
Cheltuielile privind convorbirile telefonice internaționale și roaming, în valoare de 20.347.707 lei au fost în mod justificat considerate ca nelegale, nerezultând necesitatea angajării acestor cheltuieli, recurentul neefectuând deplasări oficiale în străinătate în perioada vizată, interval în care nici nu au fost primite delegații străine din țările cu care s-au efectuat convorbirile.
Așadar, s-a reținut în mod corect că recurentul, în calitate de ordonator de credite a încălcat prevederile Legii nr.72/1996 a finanțelor publice potrivit cărora avea obligația de a angaja și utiliza credite bugetare numai pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituției publice la care lucra.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ambele recursuri declarate în cauză, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Prefectura județului Ialomița prin Prefect și de I.M.N.V. împotriva deciziei nr.307 din 14 iunie 2002 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.