Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.N.T.G.N. Transgaz SA Mediaș în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, SC Exprogaz SA Mediaș, SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureș, SC Distrigaz Sud SA București, a solicitat conform precizărilor din 30 mai 2001 și 26 septembrie 2001, anularea capitolului II din dispozitivul deciziei nr. 288/2001 emisă de primul pârât referitoare la măsura de stabilire a obligațiilor de plată la nivelul fostei S.N.G.N. Romgaz SA Mediaș, ca urmare a neregulilor constatate la fostele sucursale fără personalitate juridică.
Anularea capitolului III privind obligarea la plată a impozitului pe profit și a majorărilor de întârziere în sumă de 23.068.072.755 lei, respectiv 45.570.537.147 lei rezultate ca urmare a activității fostei sucursale, devenită SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureș, precum și în sumă de 43.915.753.937 lei și 86.183.903.353 lei rezultate ca urmare a activității fostei sucursale devenită SC Distrigaz Sud SA București și suspendarea executării acestor prevederi până la soluționarea definitivă a cauzei.
S-a arătat că în urma controlului efectuat de către Direcția de Control Fiscal Sibiu la fosta Regie Autonomă a Gazelor Naturale Romgaz SA, a fost obligată prin procesul verbal din 31 decembrie 1999, înregistrat sub nr. 105/2000 să plătească bugetului de stat, obligații fiscale pentru perioada 1 ianuarie 1997 – 31 decembrie 1998.
În procedura prealabilă administrativă s-a dat decizia nr. 288/1 martie 2001, care este nelegală și netemeinică la Cap. II și III din dispozitiv și considerente, întrucât răspunderea și valorificarea rezultatelor controlului încheiat la 31 decembrie 1999 revine fiecărei filiale componente în parte, rezultate ca urmare a divizării și nu ei, filialele având potrivit art. 41 din Legea nr. 31/1990, republicată, personalitate juridică și încheind bilanț contabil.
Se arată că, în temeiul art. 13 din H.G. nr. 491/1998, filialele au preluat drepturile și obligațiile fostei S.N.T.G.N. Romgaz SA.
Referitor la capitolul III din dispozitivul deciziei nr. 288/2001, s-a arătat că în mod nejustificat s-au apreciat pierderile tehnologice rezultate din activitatea de distribuție gaze naturale drept cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal la determinarea profitului impozabil, în condițiile în care asemenea cheltuieli sunt inerente în procesul de distribuție a gazelor naturale, au fost prevăzute prin bugetele de venituri și cheltuieli anuale ale fostei regii autonome, aprobate prin hotărâri ale guvernului, iar consumurile tehnologice programate au fost cuprinse și în bilanțul veniturilor și cheltuielilor la cheltuieli de exploatare și au fost acoperite din veniturile de exploatare, respectiv distribuție.
Referitor la cererea de suspendare a executării măsurii prevăzută la pct. 3 din decizia nr. 288/2001, s-au invocat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 20/1990 și dispozițiile cuprinse în H.G. nr. 398/2001, prin care s-au acordat agenților economici cu capital integral de stat din sistemul energetic, petrol și gaze, eșalonări de plată pe 5 ani, cu o perioadă de grație de 6 luni a obligațiilor fiscale datorate și neachitate la bugetul de stat și Ordinul comun al Ministerului Industriei și Resurselor și Ministerul Finanțelor Publice nr. 192277/3 august 2001 și nr. 1551/23 august 2001, unde reclamanta a fost cuprinsă în Anexa 5.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 278/10 octombrie 2001, a respins acțiunea (reținând legalitatea actelor contestate), cât și cererea de suspendare.
În ce privește măsura de stabilire în sarcina reclamantei a unor obligații de plată ca urmare a neregulilor constatate la fostele sucursale fără personalitate juridică ale regiei s-a reținut că în intervalul de până la 31 august 1998, fosta Regie Autonomă Romgaz Mediaș avea în componența sa sucursalele fără personalitate juridică, astfel încât toate veniturile și cheltuielile acestora erau evidențiate la nivelul regiei, care stabilea masa profitului impozabil și respectiv cuantumul impozitului pe profit de virat, în calitate de plătitor de impozit pe profit.
După 1 septembrie 1998, în urma reorganizării regiei s-a înființat S.N.T.G.N Romgaz SA și de asemenea fostele sucursale s-au transformat în filiale – societăți comerciale pe acțiuni cu personalitate juridică, astfel că în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 113/1999 și dispozițiile art. 13 din H.G. nr. 491/1998, privind înființarea reclamantei.
S-a reținut că obligațiile de plată în ce privește impozitul pe profit ca urmare a activității fostelor sucursale fără personalitate juridică au fost stabilite pentru perioada de până la 31 august 1998 și cum reclamanta a preluat toate drepturile și obligațiile fostei regii autonome, aceasta rămâne răspunzătoare pentru achitarea diferențelor de impozit pe profit și a majorărilor de întârziere aferente, așa cum au stabilit organele de control.
În ce privește impozitul pe profit și majorările de întârziere rezultate ca urmare a activității fostelor sucursale devenite SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureș și SC Distrigaz Sud SA București s-a reținut că aceste cheltuieli ocazionate din pierderile de gaze nu au fost recuperate prin preț, respectiv prin veniturile realizate de fostele sucursale fără personalitate juridică, nefiind cheltuieli aferente veniturilor și nefiind deductibile fiscal, iar o parte din pierderile de gaze, deși au fost considerate consumuri tehnologice, nu au fost cuprinse în prețul de cost și, implicit de livrare, astfel că nu sunt aferente veniturilor și nu sunt deductibile fiscal.
Cu privire la pârâtele: SC Exprogaz SA Mediaș, SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureș și SC Distrigaz Sud SA București, s-a reținut lipsa de calitate procesuală pasivă.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond admiterea acțiunii, anularea actelor contestate și exonerarea de răspundere.
Se arată că greșit instanța a considerat că răspunderea juridică pentru neregulile privind disciplina financiară, constatate la fostele sucursale fără personalitate juridică Distrigaz Nord și Distrigaz Sud îi revin ei, în realitate cad în sarcina acestora, întrucât fenomenul economic generator de prejudiciu s-a petrecut în gestiunea fostelor sucursale și din culpa exclusivă a acestora. La nivelul fostei regii autonome Romgaz datele se centralizau exclusiv pe baza datelor transmise de fostele sucursale, iar dacă datele din balanțe erau eronate și preluarea lor în bilanț a fost eronată, culpa directă și exclusivă este a sucursalelor.
La data reorganizării, respectiv 1 septembrie 1998, conform H.G. nr. 491/1998, obligațiile bugetare nu au fost încă stabilite de organul de control (procesul verbal a fost încheiat abia la 31 decembrie 1999), pentru a putea fi evidențiate în protocolul de predare-primire, ele fiind preluate de fostele filiale, astfel că obligația de plată a sumelor preluate s-a născut la 31 decembrie 1999, data încheierii procesului verbal de control.
În actuala formă de reorganizare, fosta S.N.G.N. Romgaz SA, în sarcina căreia au fost stabilite obligațiile bugetare s-a reorganizat din nou, prin divizare în temeiul H.G. nr. 334/2000, constituindu-se un număr de cinci societăți comerciale pe acțiuni, S.N.T.G.N. Transgaz SA fiind una dintre cele cinci societăți legale ale fostei S.N.G.N. Romgaz SA, respectiv SC Exprogaz SA Mediaș (astăzi reorganizată prin H.G. nr. 575/2001, cu denumirea S.N.G.N. Romgaz SA Mediaș), S.N.T.G.N. Transgaz SA Mediaș, SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureș, SC Distrigaz Sud SA București și S N. Depogaz SA Ploiești (care în prezent a fuzionat cu fosta SC Exprogaz SA Mediaș, conform H.G. nr. 575/2001, formând S.N.G.N. Romgaz SA.
Cum S.N.G.N. Romgaz SA nu mai există ca persoană juridică, singurele în măsură să corecteze bilanțurile sunt cele două societăți de distribuție.
În mod greșit s-a reținut că acestea nu au capacitate procesuală pasivă (anexa 1 ROF- menționează că au capacitatea de a sta în proces).
Ulterior, Transgaz SA, cu cerere, formulează precizări la cererea de recurs, în care arată că este fără fundament admiterea excepției privind lipsa de calitate procesuală a SC Distrigaz SA Târgu Mureș și SC Distrigaz Sud SA București, că obligația de plată ca urmare a neregulilor financiare constatate de organele de control prin procesul verbal din 31 decembrie 1999 trebuie stabilite la nivelul fostelor sucursale, iar pierderile tehnologice sunt cheltuieli deductibile.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu ridică excepția tardivității precizărilor la cererea de recurs față de dispozițiile art. 301 și 303 C. proc. civ. și totodată solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Cu privire la excepția formulată de tardivitate a precizărilor motivelor de recurs față de dispozițiile legale se reține că nu poate fi primită, întrucât precizările reiau motivele de recurs inițiale cu care instanța a fost învestită în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Recursul este nefondat.
În urma unui control efectuat de către organele Direcției Controlului Fiscal Sibiu la reclamantă, inclusiv fostele sale sucursale, vizând perioada 1 ianuarie 1995 – 30 septembrie 1999, s-a încheiat procesul verbal din 31 decembrie 1999, înregistrat sub nr. 105/2000, prin care s-a reținut că pentru perioada de până la 31 august 1998 aceasta a înregistrat pierderi cantitative de gaze naturale datorate scurgerilor de gaze programate pentru cuplări, refularea impurităților lichide, remedierea defectelor, neetanșietatea robineților pe care reclamanta le-a trecut pe cheltuieli de exploatare, deci nu au fost aferente veniturilor, influențând astfel masa profitului impozabil și diminuând impozitul pe profit datorat bugetului de stat.
Totodată, s-a constatat că reclamanta în același interval a diminuat obligațiile față de bugetul statului în materie de T..V.A. prin exercitarea dreptului de deducere a T.V.A., aferentă cantităților de gaze achiziționate și considerate pierderi tehnologice, deficiențe în raport de care au fost stabilite obligațiile fiscale enumerate în actul de control cu titlu de impozit pe profit, T.V.A., majorări de întârziere aferente.
S-au reținut: impozit pe profit în sumă de 105.617.522.456 lei, majorări de întârziere în sumă de 155.464.904.136 lei aferente impozitului pe profit, T.V.A. în sumă de 30.319.689.410 lei, majorări de întârziere în sumă de 31.143.298.687 lei aferente T.V.A., măsura de stabilire la nivelul S.N.G.N. Romgaz SA Mediaș a obligațiilor de plată în sumă totală de 209.367.826.039 lei, ca urmare a neregulilor constatate la fostele sucursale fără personalitate ale regiei, obligații din care se contestă efectiv impozit pe profit în sumă de 68.287.106.855 lei și majorări de întârziere în sumă de 136.903.355.605 lei.
În procedura fiscală prealabilă, Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin decizia nr. 288/1 martie 2001, a decis:
1) desființarea procesului verbal încheiat în data de 31 decembrie 1999 de către organele de control ale Direcției Controlului Financiar Fiscal Sibiu pentru capitolele referitoare la impozitul pe profit în sumă de 105.617.522.456 lei, majorările de întârziere în sumă de 155.464.904.136 lei aferente impozitului pe profit, T.V.A. în sumă de 30.139.689.410 lei, majorările de întârziere în sumă de 31.143.298.686 lei aferente T.V.A., stabilite ca urmare a activității proprii a S.N.G.N. Romgaz SA Mediaș, precum și pentru capitolele referitoare la impozitul pe profit în sumă de 1.064.273.060 lei și majorările de întârziere aferente în sumă de 2.565.997.558 lei rezultate ca urmare a activității fostei sucursale devenită SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureș, impozitul pe profit în sumă de 238.997.103 lei și majorările de întârziere aferente în sumă de 582.917.547 lei, rezultate ca urmare a activității fostei sucursale devenită SC Exprogaz SA Mediaș, urmând a se face controlul pentru aceeași perioadă și aceleași impozite, în conformitate cu cele precizate în decizie.
2. A respins ca neîntemeiată contestația pentru capătul de cerere referitor la măsura de stabilire la nivelul S.N.G.N. Romgaz SA Mediaș a obligațiilor de plată ca urmare a neregulilor constatate la fostele sucursale fără personalitate juridică ale regiei.
3. A respins ca neîntemeiată contestația pentru capătul de cerere referitor la impozitul pe profit în sumă de 23.068.072.755 lei și majorările de întârziere aferente în sumă de 47.570.537.147 lei, rezultate ca urmare a activității fostei sucursale devenită SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureș, precum și pentru impozitul pe profit în sumă de 43.915.763.937 lei și majorările de întârziere aferente în sumă de 86.183.903.353 lei, rezultate ca urmare a activității fostei sucursale devenită SC Distrigaz Sud SA București.
Nemulțumită de soluția obținută la pct. 2 și 3, reclamanta a sesizat instanța care a reținut legalitatea actului contestat și a respins acțiunea. Recurentei-reclamante i s-au stabilit în sarcină obligații de plată ca urmare a neregulilor constatate la fostele sucursale fără personalitate juridică ale regiei, întrucât până la 31 august 1998 (când s-a reorganizat conform H.G. nr. 491/1998), fosta Regie Autonomă. Romgaz Mediaș avea în componența sa sucursalele fără personalitate juridică, astfel încât toate veniturile și cheltuielile acestor sucursale erau evidențiate la nivelul regiei, care stabilea masa profitului impozabil și, respectiv cuantumul impozitului pe profit de virat, în calitate de plătitor de impozit pe profit.
Prin art. 13 din H.G. nr. 491/1998, privind înființarea recurentei-reclamante, s-a stabilit că aceasta preia toate drepturile și va fi ținută de toate obligațiile Regiei Autonome Romgaz Mediaș în măsura în care nu se sting și nu se repartizează pe filiale și se substituie în toate litigiile Regiei Autonome a Gazelor Naturale Romgaz Mediaș.
Începând cu 1 septembrie 1998 în urma reorganizării regiei s-a înființat S.N.G.N. Romgaz SA, iar fostele sucursale s-au transformat în filiale - societăți comerciale pe acțiuni, cu personalitate juridică.
Prin art. 11 din protocoalele încheiate între reclamantă și fiecare filială s-a efectuat predarea-primirea activului și pasivului pe bază de bilanț, a drepturilor și obligațiilor, iar fiecare filială rămâne răspunzătoare de exactitatea datelor reflectate în evidența contabilă proprie, precum și pentru drepturile și obligațiile ce decurg din activitatea desfășurată după data de 1 septembrie 1998.
Obligațiile de plată în ce privește impozitul pe profit ca urmare a activității fostelor sucursale fără personalitate juridică au fost stabilite pentru perioada de până la 31 august 1998 și cum recurenta a preluat toate drepturile și obligațiile foste regii autonome, ea rămâne răspunzătoare pentru achitarea diferențelor de impozit pe profit și a majorărilor de întârziere.
Art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit stabilește că, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării profitului și în limitele prevăzute în legislația în vigoare.
Pierderile fizice de gaze naturale în rețelele de transport pot fi pierderi tehnologice admise de standardele în vigoare, ce se includ în costurile de producție și în prețuri.
În speță, s-a constatat că pierderile de gaze de 193.829 mii mc înregistrate la SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureș și 183.882 mii mc de la SC Distrigaz Sud SA București, nu sunt deductibile fiscal, așa cum bine a reținut atât organul de control, cât și instanța.
Nici critica privind respingerea nejustificată a acțiunii față de SC Exprogaz SA Mediaș, SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureș și SC Distrigaz Sud SA București pentru lipsa de calitate procesuală pasivă nu poate fi primită.
În orice acțiune în justiție, înainte de a se discuta dreptul părților, instanța este obligată să verifice calitatea părților, pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății.
Calității de parte în proces trebuie să-i corespundă calitatea de titular al obligației și, respectiv al dreptului ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecății, or în speță aceste condiții nu sunt îndeplinite de pârâtele menționate.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.N.T.G.N. Transgaz SA Mediaș împotriva sentinței civile nr. 278 din 10 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2003.