Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2003, reclamanta N.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 5597 din 22 noiembrie 2002 și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 138, pronunțată la 12 februarie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta N.E. și a anulat hotărârea nr. 5597 din 22 noiembrie 2002, emisă de emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat-o să-i recunoască statutul de refugiat pentru intervalul 4 iunie 1943 – 6 martie 1945, precum și la drepturile legale cuvenite, începând cu 1 decembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin probele administrate în cauză a fost dovedită situația de refugiați a părinților reclamantei, că aceasta fiind minor, a avut același regim.
S-au mai avut în vedere dispozițiile art. 100 C. fam., precum și împrejurarea că în contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți în timpul refugiului.
Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului, s-a susținut că Legea nr. 189/2000, art. 1 și H.G. nr. 127/2002, art. 1 și 2, prevăd în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi și că instanța a admis acțiunea fără temei legal.
Recursul este nefondat.
Curtea analizând dosarul, urmează să constate că hotărârea atacată cu recurs este legală și temeinică.
Rezultă că instanța de fond a reținut în urma probelor administrate, că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu și că nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, pentru reclamanta minoră, fiind exclus un alt domiciliu, decât cel al părinților potrivit art. 100 C. fam.
De asemenea, așa cum s-a reținut, dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești.
Acesta fiind sensul legii, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 138 din 7 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.