Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 decembrie 2002, F.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 1679 din 1 august 2002, prin care Comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea depusă în vederea stabilirii calității de beneficiar al acestor acte normative.
De asemenea, a cerut obligarea autorității publice pârâte să-i recunoască statutul de persoană refugiată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, din localitatea Lucăceni, județul Satu Mare, la Șișești, județul Maramureș, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord de către trupele hortyste. Că, distincția pe care o fac funcționarii pârâtei ,între copiii concepuți și cei născuți ori crescuți în condiții de refugiu al părinților pentru a justifica soluția adoptată, nu are temei legal și o prejudiciază.
În consecință, pentru recunoașterea dreptului pretins, s-a văzut nevoită a se adresa instanței de judecată competentă.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 13/CA din 7 ianuarie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
În esență, intanța a reținut că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu aceștia pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul.
În legătură cu precizările invocate de pârâtă, s-a apreciat că ele nu au caracterul unui act normativ și oricum, contravin dispozițiilor legale în vigoare.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.
Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece potrivit dispoziției de la pct. 1.5 din Precizările nr. 1026/2002 emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, nu beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.
Pe de altă parte, nici ordonanța guvernamentală și nici modificările ulterioare realizate prin Legile nr. 189/2000 și respectiv, nr. 367/2000, nu fac referire la persoanele care s-au născut în timpul refugiului părinților.
Aceștia din urmă au fost asimilați strămutaților, prin normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea nr. 127/2002, Guvernul României a aprobat Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999.
Prevederile art. 2 ale acestui act normativ au extins aplicabilitatea dispozițiilor ordonanței guvernamentale, și în ceea ce privește persoanele refugiate pentru motive etnice.
S-a stabilit că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă, deci, că prin noua reglementare, în noțiunea de persoană strămutată în altă localitate, au fost incluse și persoanele care s-au refugiat din Ardealul de Nord ori s-au născut în timpul refugiului părinților, determinat de motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.
Norma juridică precitată nu face nici o distincție între cetățenii români care au fost victime ale unor acte de persecuție din partea regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 și a altor autorități, cum este cazul celor de ocupație străină, instalate vremelnic pe teritoriul național.
O asemenea distincție nu se face nici între persoanele refugiate și persoanele care s-au născut în perioada de refugiu a părinților, astfel cum este cazul reclamantei F.M.
Aceste din urmă persoane au suferit, indiscutabil, privațiunile impuse de refugiu tuturor membrilor familiei, situație care a încetat doar la revenirea lor în localitatea de domiciliu.
Având în vedere considerentele expuse și apreciind că precizările Casei Naționale de Pensii, invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea statutului de refugiat, adaugă nepermis la lege, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 13/CA/2003 din 7 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.