Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1503/2001, reclamanta S.V.M. E.I. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, a solicitat anularea unor dispoziții din Regulamentul nr. 1/2001, pentru completarea și modificarea Regulamentului nr. 3/1998 privind autorizarea și exercitarea intermedierii de valori mobiliare, aprobat prin Ordinul nr. 2 din 4 mai 2001, emis de pârâtă, respectiv art. 1 pct. 4 pentru modificarea alin. (1) al art. 6 din Regulament și art. 1 pct. 6 pentru modificarea art. 13 pct. 1 din Regulament, cât și anularea dispozițiilor din Regulamentul nr. 1/2001, pentru completarea și modificarea Regulamentului nr. 3/1998, privind autorizarea și exercitarea de intermedieri de valori mobiliare, aprobat prin Ordinul C.N.V.M. nr. 2/2001 astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 4 pentru aprobarea Regulamentului nr. 2/2001, de modificare a Regulamentului nr. 1/2001, respectiv a dispozițiilor art. 1 pct. 4 pentru modificarea alin. (1) al art. 6 din Regulamentul nr. 3/1998 și pe cale de consecință și a pct. 1 art. 1 din Regulamentul nr. 2/2001, de modificare a Regulamentului nr. 1/2001, pentru completarea și modificarea Regulamentului nr. 3/1998 privind autorizarea și exercitarea intermedierii de valori mobiliare, art. 1 pct. 5 pentru modificarea și completarea art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998 și a art. 1 pct. 6 pentru modificarea art. 13 pct. 1 din Regulamentul nr. 3/1998 și pe cale de consecință și a art. 1 pct. 2 din Regulamentul nr. 2/2001, acțiune completată și precizată astfel, întrucât după introducerea acțiunii pe rolul instanței de contencios administrativ, C.N.V.M. a modificat actul atacat inițial, Ordinul nr. 2/2001 pentru aprobarea Regulamentului nr. 1/2001, printr-un alt act administrativ de autoritate, respectiv Ordinul nr. 4/2001.
Prin sentința civilă nr. 1455 din 31 octombrie 2001, s-a respins excepția invocată de C.N.V.M. privind lipsa procedurii prealabile în raport de precizarea, respectiv completarea acțiunii cu referire la Ordinul nr. 4/2001 emis de pârâtă.
S-a respins acțiunea S.V.M. E.I. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
Curtea nu a reținut susținerile reclamantei privind nelegalitatea modificărilor aduse Regulamentului nr. 3/1998, prin Regulamentele aprobate de pârâta C.N.V.M., prin Ordinul nr. 2/2001 și apoi prin Ordinul nr. 4/2001, referitoare la prevederile din Regulamentul nr. 1/2001, de modificare și completare a Regulamentului nr. 3/1998, modificat prin Regulamentul nr. 2/2001, în ce privește nivelul capitalului minim subscris și integral vărsat și nivelul minim al capitalului net, întrucât pârâta a emis actele administrative în litigiu, în baza prerogativelor conferite de Legea specială nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și burselor de valori – art. 117, în limita și condițiile legii, actualizarea nivelurilor capitalului social fiind urmarea creșterii ratei inflației, fără ca prin aceasta să se tindă la eliminarea liberei concurențe ori să se aducă atingere vreunui drept recunoscut de lege, reclamantei.
S-a reținut că actualizarea/majorarea capitalului social s-a efectuat în cadrul alinierii legislației române la cea a Uniunii Europene, avându-se în vedere și Directivele Europene nr. 93/22/EC privind Serviciile de Investiții în Domeniul Valorilor Mobiliare unde se menționează nivelul capitalului social, în funcție de obiectul de activitate al S.V.M.
S-a avut în vedere și semnarea Acordului European de asociere între Uniunea Europeană și Statele membre, pe de o parte și România, pe de altă parte, acord intrat în vigoare în anul 1995, prin care părțile semnatare și-au asumat o serie de obligații, printre care și armonizarea legislativă pentru asigurarea compatibilității legislației naționale cu aquis-ul comunitar.
C.N.V.M., conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 52/1994, a procedat în mod legal la actualizarea nivelului de capital minim al reclamantei S.V.M., care solicită sau are autorizație de funcționare.
Cu referire la măsurile care au fost completate, prevederile Regulamentului nr. 3/1998 prin Ordinul nr. 2/2001 – art. 9 alin. (5) și (6) din Regulament, susținerile reclamantei au fost înlăturate întrucât condițiile de retragere a autorizației de funcționare acordate unui S.V.M. erau prevăzute de Regulamentul nr. 3/1998 și respectiv, de Legea nr. 5271994 – art. 41 – în speță, sancțiunea de retragere a autorizației de funcționare pe care C.N.V.M. o poate aplica S.V.M. cuprinsă în alin. (5) al art. 9, Regulamentul nr. 3/1998, modificat și completat prin Regulamentul nr. 1/2001 pct. 5, aprobat prin Ordinul C.N.V.M. nr. 2/2001, având temei legal Legea nr. 52/1994.
Nu s-au reținut nici susținerile reclamantei cu privire la alin. (6) al art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998, modificat și completat prin Regulamentul nr. 1/2001, aprobat prin Ordinul C.N.V.M. nr. 2/2001, privind condițiile în care o societate de valori mobiliare își poate înceta activitatea temporar, respectiv aceea privitoare la faptul că încetarea activității S.V.M. nu o exonerează pe aceasta de a respecta reglementările în vigoare, întrucât această obligație revine S.V.M. conform legii speciale, Legea nr. 52/1994 – art. 33 și urm.
Curtea a reținut din conținutul actului administrativ atacat, Ordinul nr. 2/2001 emis de C.N.V.M. că alin. (6) al art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998, introdus prin pct. 5 din Regulamentul nr. 1/2001, aprobat prin Ordinul C.N.V.M. nr. 2/2001, exprimă în concret, respectiv pune în aplicare prevederile Legii nr. 52/1994, potrivit cărora, suspendarea activității unei S.V.M. se face numai ca urmare aplicării unei sancțiuni de către C.N.V.M, iar alin. (6) al art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998, modificat prin Regulamentul nr. 1/2001, aprobat prin Ordinul C.N.V.M. nr. 2/2001, dă posibilitate S.V.M. de a-și înceta, la cerere, activitatea pe o perioadă de maxim 6 luni cu avizul S.V.M., având obligația de a notifica C.N.V.M. și organismelor de autoreglementare, reluarea activității, ceea ce nu implică operațiunile prealabile autorizării, cum în mod eronat s-a susținut de reclamantă, respectiv obținerea unei noi autorizații.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta S.V.M. E.I. 89” SA, criticând-o astfel:
Instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că Directivele europene adoptate în anul 1993 sunt obligatorii pentru România, câtă vreme aceasta are statut de țară asociată din anul 1995. Parlamentul României nu a emis o declarație de aderare pentru ca aceste directive să intre în vigoare pe teritoriul României.
Societățile de valori mobiliare nu sunt instituții de credit și nu se încadrează în definițiile date de art. 2 din Directivele citate.
Prin ridicarea pragului capitalului social se încalcă grav drepturile constituționale referitoare la proprietatea privată – art. 41 și art. 134–135 din Constituția României.
Instanța a reținut că actualizarea nivelurilor capitalului social este urmarea creșterii ratei inflației, deși nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
Pentru S.V.M.-uri s-a fixat, conform art. 13 pct. 1 din Regulamentul nr. 3/1998, un nivel minim al capitalului net de 1.000.000.000 lei, prag extrem de ridicat în condițiile în care există sume complet blocate, nu sunt tranzacții, cum s-a întâmplat în ultimii ani.
La pct. 5 din Regulamentul nr. 1/2001, prin care se introduce două noi alineate, respectiv alin. (5) și alin. (6) ale art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998, în primul rând se consideră că noțiunea de încetare temporară este incorectă, fiind vorba, în fapt, de o suspendare a activității desfășurate de respectiva societate de valori mobiliare.
Încetarea activității presupune reluarea acesteia pe baza unei noi autorizații de funcționare.
Prin alin. (5) al art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998, C.N.V.M. își arogă dreptul de a retrage autorizația unei societăți de valori mobiliare fără a exista o detaliere a situațiilor în care această măsură poate fi luată, situație care poate da loc la abuzuri.
Prin alin. (6) al aceluiași articol se instituie condițiile de încetare temporară a activității.
Obligația de a majora capitalul la 4.000.000.000 lei este excesivă, deoarece încetarea activității este urmarea unor situații grave privind piața de capital și a cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activității.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
La 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul European de Asociere între Uniunea Europeană și statele membre, pe de o parte și România, pe de altă parte, acord care a intrat în vigoare în anul 1995.
Conform acordului încheiat, părțile și-au asumat o serie de obligații, inclusiv „armonizarea legislativă”. Acordul European, semnat la 1 februarie 1993 la Bruxelles, a fost ratificat de România prin Legea nr. 20/1993, aplicându-se și tratatelor internaționale, în materie.
C.N.V.M. a emis actele administrative în litigiu în baza prerogativelor conferite de legea specială – Legea nr. 52/1994 – art. 17.
În limita și în condițiile legii, actualizarea capitalului social a fost urmarea creșterii ratei inflației, fără a se tinde la eliminarea liberei concurențe ori să se aducă atingere vreunui drept recunoscut de lege societăților de valori mobiliare.
La majorarea capitalului, C.N.V.M. a avut în vedere alinierea legislației românești la cea a Uniunii Europene și prevederile Direcției Europene nr. 93/22/EC privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare – obligatorii după ratificarea Acordului European în 1993.
Așa cum în mod judicios a subliniat instanța de fond, încetarea temporară a activității care se acordă la cerere, nu presupune o nouă autorizație, ci doar o notificare către C.N.V.M. și organismelor de autoreglementare, reluarea activității.
La pct. 5 din Regulamentul nr. 1/2001 prin care s-au introdus alin. (5) și (6) din Regulamentul nr. 3/1998, rezultă condițiile concrete în care se poate retrage autorizația de către C.N.V.M., neexistând posibilitatea unor abuzuri, așa cum susține recurenta.
Cu referire la obligația majorării capitalului social la 4.000.000.000 lei, după reluarea activității ca urmare a încetării temporare la cerere, se înscrie pe aceeași linie a alinierii la standardele pieții europene, fiind acordată și facilitatea acordării unor termene pentru atingerea nivelului minim de capital minim social subscris și integral vărsat și de capital net.
Așa fiind și pentru considerentele expuse, constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.V.M. E.I. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 1455 din 31 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.