Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe data de 25 martie 2002 la Curtea de Apel Suceava, reclamanta Primăria Gura Humorului, reprezentată de Primarul orașului, a atacat decizia nr. 170 din 18 februarie 2002 a Ministerului Finanțelor Publice, cu care s-a respins ca nefondată contestația pe care a introdus-o împotriva procesului-verbal din 11 decembrie 2001, încheiat de către Direcția Controlului Fiscal Suceava, în temeiul căruia primăria a fost obligată la plata sumelor de 433.308.805 lei reprezentând T.V.A. datorată la buget; 517.520.191 lei, majorări de întârziere aferente;6.348.037 lei, penalități de întârziere aferente T.V.A.
S-a constatat prin actul de control că în perioada supusă verificării, 1997 – septembrie 2001, reclamanta a avut în derulare un număr total de 532 contracte de închiriere și de concesiuni, cu diverse persoane fizice și juridice, obținând venituri mai mari de 50.000.000 lei, pentru care datora la bugetul statului, cu titlu de T.V.A., suma de 433.308.805 lei.
Reclamanta, s-a reținut în motivarea deciziei Ministerului Finanțelor Publice, nu este exceptată de la plata T.V.A., referitor la sumele încasate din concesionări de bunuri și închirieri de spații, altele decât cele obținute în legătură cu activitatea sa specifică, cu caracter administrativ, social, educativ, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive - art. 3 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 3/1992.
Instanța sesizată, prin sentința nr. 75 din 15 mai 2002, a respins acțiunea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 32/1992 și O.U.G. nr. 17/2000, constatând că operațiunile de livrări de bunuri și prestările de servicii nu se regăsesc în activitățile administrative specifice instituțiilor publice.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând că instituțiile publice nu sunt persoane impozabile chiar dacă pentru desfășurarea unora din activitățile sale se percep taxe, redevențe, cotizații sau onorarii.
S-a mai menționat că în legislația actuală nu se precizează sursa din care ar putea fi achitat T.V.A., dacă aceasta nu a fost încasată la termen.
Printr-o cerere depusă la instanța de recurs, reclamanta a solicitat să se facă aplicația în cauză a prevederilor art. 169 din O.G. nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare.
Recursul este fondat pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Soluția pronunțată în cauză, atât în faza de contencios grațios, cât și în instanța de contencios administrativ, este legală și temeinică pentru motive invocate în hotărâre și la care s-a făcut mai sus referire.
Aserțiunea din motivele de casare, că instituțiile publice nu sunt persoane impozabile, nu-și găsește nici un temei în lege, exceptarea de la obligația de achitare a T.V.A. fiind limitată, prin cele două ordonanțe de guvern citate, exclusiv la acele activități legate de desfășurarea unor operațiuni intrând în sfera specifică a instituțiilor publice, în care nu intră, firesc și activitățile cu caracter comercial, acestea supunându-se regimului fiscal de drept comun.
Faptul că, în ultimă analiză, plata T.V.A. ar greva direct asupra contribuabililor, întrucât primăria – se afirmă – nu are posibilitatea recuperării T.V.A. achitat, nu are nici o relevanță, întrucât o eventuală deficiență de ordin administrativ-metodologic nu poate fi de natură să absolve o persoană, fie ea și primăria, de la satisfacerea unei obligații legale față de bugetul statului. De altfel, argumentul adus este înșelător, neplata unui impozit sau taxe legal datorate, prejudiciind cel puțin, în aceiași măsură, comunitatea locală, și nu doar pe aceasta.
Sentința atacată se vădește, așadar, legală și temeinică sub aspectul analizat.
Se impune totuși casarea hotărârii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de fond, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite în cauză condițiile impuse de art. 169 din O.G. nr. 61/2000, prin care s-a instituit o măsură de amnistie fiscală cu privire la categoria de debite fiscale din care fac parte și sumele urmărite în pricina de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de orașul Gura Humorului, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 75 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.