Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Sibiu sub nr. 1812 din 22 februarie 2002, reclamanta SC E.P. SRL Sibiu a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, să se dispună anularea parțială a titlului executoriu nr. 33509 din 14 februarie 2002, în ce privește pct. 5, respectiv anularea obligației de plată a sumei de 14.800.000 lei.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că nu are față de pârâtă debitul de 14.800.000 lei, deoarece a achitat în termenele legale contravaloarea taxelor de autorizare a comercializării cafelei.
Prin sentința civilă nr. 2569 din 23 aprilie 2002, Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, reținând că a fost atacat însuși titlul executoriu, situație în care competența anulării acestuia revine tribunalului.
La rândul său, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2853 din 4 noiembrie 2002, a declinat competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Sibiu și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Alba Iulia, pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit.
Pentru a pronunța această soluție, s-a apreciat că reclamanta nu mai are la îndemână altă cale prealabilă de contestare a nelegalității și netemeiniciei titlului executoriu, astfel că numai pe calea contestației la executare se mai poate analiza și desființa un titlu executoriu emis de către un organ fără atribuții jurisdicționale.
Analizând conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 216 din 18 decembrie 2002, a stabilit competența soluționării contestației formulată de reclamanta SC E.P. SRL Sibiu, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că suma contestată nu depășește 5 miliarde lei, situație în care competența soluționării plângerii în faza administrativă revine Direcției Generale a Finanțelor Publice, conform prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 13/2001.
Împoriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, arătând că în cauză competența soluționării aparține Judecătoriei Sibiu și nu Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, întrucât în speță nu s-au efectuat acte de control sau acte de impunere, prin care să se stabilească obligații fiscale.
Recursul este întemeiat.
Din analiza acțiunii introductive și a actelor aflate la dosar, se reține că obiectul acesteia îl reprezintă o contestație la executare întemeiată în drept pe dispozițiile art. 76 din O.G. nr. 11/1996 și art. 399 C. proc. civ.
Astfel, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu a emis în data de 15 februarie 2002 somația nr. 33510 către SC E.P. SRL Sibiu, în baza titlului executor nr. 33509 din aceiași dată, indicând la pct. 5, suma de 14.800.000 lei sub titulatura de taxe diverse, reprezentând de fapt majorări de întârziere în plata celei de a doua tranșe din taxa de autorizație.
Societatea în cauză a contestat existența debitului pentru care a fost somată, solicitând anularea parțială a titlului executor în ceea ce privește pct. 5 al acestuia.
O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare, arată în art. 76 că cei interesați pot face contestație împotriva oricărei executări silite și a fiecărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente.
Același articol mai arată că se poate face contestație și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care nu este o hotărâre judecătorească sau a unui alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca o altă instanță competentă să se pronunțe asupra acestuia.
Potrivit art. 76 alin. (3) din O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare, aprobată prin Legea nr. 108/1996, cu completările și modificările ulterioare, contestația la executare se introduce la instanța judecătorească competentă potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare care, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Așadar, cauza supusă soluționării este de competența Judecătoriei Sibiu, întrucât în speță nu s-au efectuat acte de control sau acte de impunere, prin care să se stabilească obligații fiscale.
Față de cele ce preced, urmează ca recursul de față să fie admis, va fi casată hotărârea atacată și stabilită competența de soluționare a cauzei, la Judecătoria Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 216 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2003.