Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 13 august 2002, reclamanta Societatea comercială „M.T.C.” SRL București a solicitat anularea procesului-verbal de control nr.6461 din 31 ianuarie 2002 întocmit de Direcția controlului fiscal a municipiului București, anularea deciziei nr.397 din 12 iulie 2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și să se constate că suma de 7.751.090.831 lei, reprezentând diferența nefavorabilă între prețul de cost și prețul de vânzare a cantității de 5869 tone zahăr rafinat, este o cheltuială deductibilă fiscal la stabilirea profitului impozabil și la determinarea impozitului pe profit aferent anului 2001.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, datorită condițiilor de piață existente în luna octombrie 2001, a vândut zahărul rafinat sub prețul de cost, dar pe baza unei calculații reale de preț, iar diferența de preț a fost greșit considerată de organele de control ca nefiind deductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit, deși a dovedit că prin valorificarea produselor la un preț mai mic decât costurile a evitat suportarea unei pierderi și la sfârșitul anului respectiv a înregistrat profit.
Prin sentința civilă nr.325 din 12 martie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat decizia nr.397 din 12 iulie 2002 și măsurile dispuse prin procesul-verbal de control nr.6461 din 31 ianuarie 2002 privind nerecunoașterea sumei de 7.751.090.831 lei, reprezentând diferență nefavorabilă între prețul de cost și prețul de vânzare a cantității de 5869 tone zahăr rafinat, drept cheltuială deductibilă fiscal la calculul profitului impozabil și la determinarea impozitului pe profit aferent anului 2001.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe baza înscrisurilor depuse și a concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză că, toate cheltuielile aferente producției de zahăr s-au efectuat în scopul realizării de venituri, iar conform normelor în materie, aceste cheltuieli evidențiate contabil ca diferență între prețul de cost și prețul de vânzare a zahărului sunt cheltuieli deductibile și nu reprezintă profit impozabil. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că reclamanta nu a acordat reduceri de preț și prețul la care a vândut zahărul în luna octombrie 2001 a fost cel practicat în perioada respectivă de toți producătorii de zahăr, pe baza raportului dintre cerere și ofertă. Referitor la calculul impozitului pe profit, instanța de fond a reținut că organele de control au determinat nelegal profitul impozabil pentru o singură lună, deși în art.3 din O.G. nr.70/1994 s-a prevăzut efectuarea unui calcul cumulat trimestrial și anual.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, au declarat recurs pârâții, Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenții au susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr.217/1999 și art. 4 alin. (4) din H.G. nr.402/2000, potrivit cărora la calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor. Recurenții au arătat că pentru a beneficia de deductibilitatea cheltuielilor, intimata trebuia să realizeze profit, așa după cum rezultă și din dispozițiile art. 19 lit. a) și d) din Legea nr.82/1991, care prevăd că „la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare”, pentru a împiedica agenții economici să vândă în pierdere și să beneficieze în același timp de deductibilitatea aferentă acestor pierderi.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a învederat că în același sens s-s pronunțat direcția sa de specialitate, Direcția de legislație și politică fiscală, precizând în adresa nr.266358/2001 că deductibilitatea cheltuielilor aferente pierderilor trebuie acordată numai dacă se regăsește în costul produselor și serviciilor, în limitele prevăzute de legislația în vigoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de dispozițiile art.304 și art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate pentru următoarele considerente:
În luna octombrie 2001, intimata Societatea comercială „M.T.C.” SRL a obținut venituri în sumă de 53.521.398.625 lei din vânzarea cantității de 5.869 tone zahăr rafinat, pentru producerea căruia a efectuat cheltuieli în sumă de 61.272.498.456 lei.
Cu privire la suma de 7.751.090.831 lei, reprezentând diferența dintre prețul de cost și prețul de vânzare a zahărului rafinat, instanța de fond a reținut corect ca intimata are dreptul la deducere din profitul impozabil, întrucât vânzarea sub prețul de cost pe luna octombrie 2001 s-a datorat unei situații de excepție și a avut ca scop evitarea unor pierderi, iar nu diminuarea profitului supus impozitării.
În actele administrative pe care le-au întocmit, recurenții au confirmat că toate cheltuielile efectuate de intimată pentru obținerea produsului finit au fost înregistrate legal în contabilitate pe bază de documente reale și că a fost corectă calculația de preț. De asemenea, recurenții nu au contestat situația de fapt invocată de intimată și dovedită cu adresa nr.898 din 4 octombrie 2002 emisă de Patronatul Zahărului din România, din care rezultă că, în luna octombrie 2001, producătorii de zahăr au înregistrat pierderi economice, având de ales între vânzarea la prețuri sub costul de producție și a nu vinde, ceea ce ar fi determinat creșterea arieratelor și perturbarea gravă a activității economice.
În consecință, chiar dacă pentru o perioadă limitată în timp, prețul de vânzare a zahărului rafinat a fost sub prețul de cost din cauze fortuite intervenite pe piața produsului respectiv, cheltuielile suportate de intimată au fost aferente realizării unor venituri în luna octombrie 2001 și în special, obținerii de profit în lunile următoare când, după schimbarea raportului cerere-ofertă pe piață, pierderile au fost recuperate prin asigurarea continuității activității curente a societății.
În recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice s-a susținut neîntemeiat că pentru a beneficia de deducerea cheltuielilor efectuate intimata trebuia să obțină profit și în luna octombrie 2001, când au fost înregistrate cheltuielile respective.
Conform art. 4 alin. (1) din O.G. nr.70/1994 republicată astfel cum a fost completată și modificată prin O.U.G. nr.217/1999 și art. 4 din H.G. nr.402/2000, profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Deductibilitatea fiscală a cheltuielilor este condiționată de efectuarea lor pentru obținerea de venituri într-un exercițiu financiar, iar nu de existența profitului pe parcursul unei singure luni, dat fiind că, textele de lege susmenționate prevăd că profitul impozabil și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.
Apărarea invocată de Ministerul Finanțelor Publice este nefondată și față de împrejurarea că pierderile, ca diminuări ale beneficiilor economice de natura celor suportate de intimată, reprezintă în realitate cheltuieli care pot să apară din cauze obiective în activitatea curentă a societății și deducerea lor din profitul impozabil este supusă acelorași condiții prevăzute pentru alte categorii de cheltuieli. De altfel, aceeași interpretare a fost dată dispozițiilor art. 4 din O.G. nr.70/1994 și de Ministerul Finanțelor în adresa nr.266358/2001 invocată în recurs.
Susținerea recurenților privind încălcarea dispozițiilor art.19 lit.a și d din Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilității nr.82/1991 va fi respinsă ca nefondată. Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză, prevederile legale invocate în recurs au fost respectate de intimată, întrucât la data intrării în patrimoniu zahărul rafinat a fost înregistrat la costul de producție, iar la descărcarea de gestiune s-a înregistrat aceeași valoare. Această apărare este nefondată și în condițiile în care recurenții nu au contestat realitatea și legalitatea înregistrărilor din evidența contabilă a societății intimate și nu au susținut că înregistrările astfel efectuate au determinat diminuarea profitului impozabil și a impozitului pe profit pe anul 2001.
Pentru considerentele expuse și constatând că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București împotriva sentinței civile nr.325 din 12 martie 2003 a Curții de Apel BucureștI, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.