Asupra  recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj la 3 iunie 2002, reclamanta B.G.V. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând acordarea drepturilor ce i se cuvin în calitate de refugiat începând cu data de 1 aprilie 2001 și nu de la 1 mai 2002 cum s-a stabilit prin hotărârea nr. 1214 din 23 iulie 2002 emisă de pârâtă.

            În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a depus cerere pentru a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 la data de 29 martie 2001 și astfel beneficiază de prevederile legale de la data de 1 aprilie 2001.

            Prin încheierea civilă  nr. 3335 din 4 iulie 2002, Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei  în favoarea Curții de Apel Cluj, reținându-se în motivare dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, precum și ale art. 158 și art. 159 pct. 2 C. proc. civ.

            Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,  sub nr. 4427/2002 iar prin sentința civilă nr. 400 din 3 octombrie 2002 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.G.V., s-a dispus anularea în parte a  hotărârii nr. 1214 din 23 iulie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj în sensul că data acordării indemnizației este 1 aprilie 2001 și a fost obligată pârâta la  plata drepturilor bănești cuvenite începând cu această dată.

            Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că persoanele refugiate beneficiază de  indemnizațiile stabilite de actele normative în vigoare în temeiul Legii nr. 189/2000 și nu în temeiul Normelor de aplicare a  O.G. nr. 105/1999 aprobate prin H.G. nr. 127/2002, situație în care acțiunea reclamantei este întemeiată deoarece aceasta a depus cerere pentru a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 în data de 29 martie 2001.

            Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că nu a putut acorda drepturile solicitate de reclamantă decât începând cu 1 mai 2002, întrucât pentru perioada anterioară, respectiv 1 aprilie 2001 – 1 aprilie 2002 exista autoritate de lucru judecat, prin sentința Tribunalului Cluj nr. 1789/2001 fiind respinsă cererea formulată de reclamantă la 29 martie 2001.

Recursul nu este fondat.

Prin H.G. nr. 127/2002, au fost aprobate Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, aprobată și modificată de Legea nr. 189/2000.

Fiind norme de aplicare a unei legi, de drepturile conferite de aceasta beneficiază toate persoanele care au formulat cerere în temeiul său.

            Astfel fiind, și având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, precum și art. 7 alin. (2) din acest act normativ; ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat acordarea drepturilor la 29 martie 2001, în mod legal și temeinic Curtea de Apel Cluj a stabilit ca data de 1 aprilie 2001, pentru plata indemnizației.

            În ce privește excepția autorității de lucru judecat, aceasta nu este întemeiată, nefiind făcută dovada identității de obiect și cauză, între litigiul de față și cel soluționat prin sentința Tribunalului Cluj nr. 1789/2001.

            Potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și contra lor în aceeași calitate.

            Or, în cauză rezultă că deși procesele se poartă între aceleași părți, prima cerere a vizat anularea hotărârii nr. 1373 din 30 aprilie 2001, iar cea de-a doua cerere privește o altă hotărâre cu nr. 1214 din 23 iulie 2002, deci acte administrative diferite, astfel că este exclusă existența autorității de lucru judecat, instanța sesizată fiind datoare să soluționeze cauza pe fond, cum legal a procedat.

            Față de cele ce preced, recursul este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 400  din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

            Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 iunie 2003.