Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 52 din 21 iunie 2002 pronunțată în dosarul nr. 27/2002, Colegiul jurisdicțional Bihor a dispus: respingerea actului de sesizare nr. 2/9003/D/2 aprilie 2002, introdus de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Bihor împotriva pârâtului T.G. în contradictoriu cu persoana juridică păgubită SC R. SA privind cererea de obligare a pârâtului la suma de 294.971.560 lei cu titlu de despăgubiri civile și la suma de 168.807.141 lei foloase nerealizate în favoarea persoanei juridice păgubite.
Instanța a reținut că sucursala Bihor a SC R. SA, al cărei fost director este pârâtul T.G. nu are personalitate juridică și, deci, capacitate procesuală, motiv pentru care a fost citată în cauză SC R. SA București.
Unitatea păgubită a susținut că pârâtul T.G. se face vinovat de acordarea procentelor de remiză de 9-10% în perioada 1999 - 2001, întrucât nu s-au găsit dispoziții scrise care să aprobe procentele acordate.
Instanța a reținut că acordarea de remiză peste 8% prevăzută de contractele colective de muncă nu a fost urmarea unei decizii luată de pârâtul T.G., fost director la sucursala Bihor, care nu a făcut altceva decât să aplice decizia luată de conducerea SC R. SA, decizie ce a avut caracter de generalitate pentru toate sucursalele județene.
S-a mai reținut că nu se poate constata nelegalitatea dispoziției privind procentul de salarizare, deoarece nu există dispoziții legale care să stabilească limite maxime de salarizare pentru vânzătorii remizieri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Bihor și SC R. SA București.
Procurorul financiar a susținut că paguba a fost cauzată prin nerespectarea clauzelor din contractele colective de muncă pe anii 1999 - 2001 privind salarizarea remizierilor și acordarea unor procente de remiză majorate la 9-10% față de cele de 4-8% prevăzute.
Recurenta SC R. SA a susținut că, în mod greșit, s-a reținut că ar fi existat un acord din partea conducerii ,câtă vreme din conținutul contractelor colective de muncă negociate pe anii 1999 - 2001 rezultă o altă stare de fapt.
Prin decizia nr. 486 din 3 octombrie 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursurile jurisdicționale declarate de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Bihor și SC R. SA București împotriva sentinței nr. 52 din 21 iunie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Bihor în dosarul nr. 27/2002 și a obligat recurenta SC R. SA la plata sumei de 100.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că din actul de sesizare nu rezultă că unitatea ar fi suferit pierderi în activitatea de distribuire a presei sau că din comisioanele încasate nu se acopereau cheltuielile cu salariile și celelalte cheltuieli și că în cauză nu se poate reține vinovăția numitului T.G. în producerea prejudiciului.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că aplicarea unei cote procentuale mai mari decât cota maximă prevăzută în contractul colectiv de muncă s-a făcut fără temei legal și că nu poate fi admisă ca legală nici o derogare de la clauzele contractului colectiv încheiat prin negociere, materializată în dispoziții scrise sau verbale emise unilateral de conducerea regiei. S-a mai susținut că pârâtul, în calitate de director de sucursală, a săvârșit o faptă ilicită atunci când nu a respectat prevederile contractului colectiv de muncă în ceea ce privește drepturile salariale ale remizierilor.
Recursul este nefondat.
Se reține că probele administrate în cauză dovedesc că acordarea procentelor de remiză peste limita de 8% prevăzută de contractele colective de muncă nu a fost urmarea unei decizii proprii luată de pârâtul T.G., care a îndeplinit funcția de director al sucursalei SC R. SA Bihor, întrucât pârâtul a aplicat o decizie în acest sens luată de conducerea SC R. SA, decizie care a avut caracter de generalitate, pentru toate sucursalele județene.
În speță, prin adresa nr. 92/10075/23 noiembrie 1998 semnată de managerul general al SC R. SA și de șeful serviciului resurse umane, s-a comunicat sucursalelor județene că începând cu noiembrie 1998, procentul maxim acordat pentru vânzarea presei se va majora de la 8% la 10% (pentru presa aferentă zilelor de luni - vineri).
După încheierea contractelor colective pe anii 1999, 2000 și 2001, în care managerul general a negociat același procent de remiză plafonat la 8%, derogarea din adresa nr. 92/10075/23 noiembrie 1998 nu numai că nu a fost revocată, dar managerul general și alte persoane cu funcții de conducere sau de control din centrala SC R. SA au comunicat că se menține și se aplică în continuare.
Contractul colectiv de muncă fiind permisiv, existând o derogare expresă în scris cu privire la aplicarea majorărilor a procentului prevăzut în contractul colectiv de muncă și mai multe derogări date cu ocazia ședințelor de muncă cu cele 41 de județe, în mod întemeiat s-a constatat prin decizia recurată că în cauză nu se poate reține vinovăția numitului T.G.
Pârâtul nu ar fi putut nici să aprecieze eventualul caracter neoportun, păgubitor al dispoziției primite, deoarece nu avea datele necesare la nivelul sucursalei, întrucât comisioanele pentru distribuirea ziarelor centrale se negociau, se încasau și rămâneau în întregime la SC R. SA și nu la sucursale.
Din probele administrate rezultă și motivele pentru care conducerea societății a luat decizia în cauză: asigurarea unui nivel de salarizare, fluctuația personalului, suportarea pierderilor de către remizieri datorită procentelor restrictive de retur a unor ziare centrale nevândute.
În consecință, având în vedere considerentele prezentate și faptul că decizia recurată este legală și temeinică, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 486 din 3 octombrie 2002 Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2003.
|
Judecător, |
Judecător, |
Judecător, |
|
Mg.Ghermeli |
Gh.Luțac |
V.Lungeanu |
|
MAGISTRAT ASISTENT, |
|
G.Iorga |
|
Red. |
G.I. |
|
Dact. |
N.G. |
|
6 ex. |
|