Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 769 din 23 aprilie 2002, reclamantul B.G. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Garda Financiară Centrală, solicitând ca în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună anularea deciziei nr. 411/2002 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, prin care i s-a aplicat sancțiunea avertisment în temeiul art. 70 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici și art. 38 lit. b) din Regulamentul Gărzii Financiare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că sancțiunea disciplinară s-a aplicat cu încălcarea normelor statutare, respectiv trebuia aplicată de către șeful compartimentului, nu de către conducătorul unității, după cum nu a existat nici propunerea comisiei de disciplină, astfel că s-a solicitat a fi constatată nulitatea deciziei.
Pe de altă parte, a susținut că pretinsele abateri disciplinare, în sensul prezentat în decizia contestată, nu sunt reale, nu îl privesc, în raport cu obligațiile profesionale ce îi revin.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 664 din 20 iunie 2002, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 11/2002, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
Instanța sesizată cu judecarea contestației a reținut, în esență, că sancțiunea a fost aplicată cu nerespectarea prevederilor din Legea nr. 188/1999, respectiv art. 70 alin. (3) lit. a) și b) și art. 70 alin. (5), că pretinsele abateri sunt cu caracter general sau că nu îl privesc în concret pe reclamant.
Împotriva sentinței nr. 664 din 20 iunie 2002, a declarat recurs Garda Financiară Centrală, care critica soluția ca fiind dată cu încălcarea vădită a legii, că greșit a apreciat instanța de fond că pârâta are calitate procesuală pasivă, iar pe fond prin aprecierea greșită a probelor, s-a reținut eronat că nu sunt abateri disciplinare în activitatea contestatorului, că aceste abateri rezultă din referatul nr. 395741/2002.
Au fost invocate ca motive de casare prevederile art. 304 pct. 8, 10 și art. 3041 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
In ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, în mod legal instanța de fond a reținut că pârâta Garda Financiară Centrală are această calitate. Conform reglementărilor legale privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, instanța, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, a soluționat corect excepția calității procesuale în raport cu prevederile art. 18 din Legea nr. 30/1991 și Regulamentul nr. 817/1998, art. 10 lit. h), pasive, constatând că autoritatea intimată are această calitate.
Curtea constată că prima instanță a reținut în mod judicios că faptele puse în sarcina contestatorului B.G., nu întrunesc elementele constitutive ale unei abateri disciplinare; în concret nu s-a demonstrat exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către contestator, ori alte abateri deduse din modul de reprezentare a autorității publice în fața instanțelor, întocmirea unor întâmpinări, note de ședințe, concluzii scrise, etc, prin care să fi produs consecințe negative în activitatea instituției.
Este vorba de atribuțiunile specifice funcției deținută de contestator, pe care acesta le-a exercitat corect, în sensul că ele implică o obligație de diligență, iar nu una de rezultat, a cărei neîndeplinire să atragă aplicarea sancțiunii disciplinare.
Concluzia aceasta se impune și mai mult față de rezultate activității profesionale a anului 2001 desfășurată de reclamant.
Ținând seama de aceste considerente, dar și de inexistența altor abateri sau sancțiuni în serviciul contestatorului-reclamant, fără temei se susține în recurs că soluția instanței de fond era aceea de respingere a contestației.
În consecință, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Garda Financiară, secția centrală, împotriva sentinței civile nr. 664 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2003.