Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 13 martie 2002, reclamantele SC P.T. SA și SC D.F. au chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând a se constata refuzul nejustificat al pârâtei de a rezolva cererea societății înregistrată sub nr. 58601/2001, urmând a se dispune obligarea autorității vamale la restituirea sumei de 2.009.267.857 lei drepturi vamale, plus 2.971.406.337 lei daune materiale.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că pârâta nu a ținut cont de faptul că, în baza O.G. nr. 92/1997, beneficiază de exceptare de la plata taxelor vamale pentru bunurile aduse ca aport în natură.
Prin sentința civilă nr. 368 din 23 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea adresei nr. 58601/2001 și obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația, conform sentinței nr. 692 din 20 iunie 2000, a aceleiași instanțe.
La pronunțarea acestei hotărâri, s-a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 692/2000 s-a dispus obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația nr. 45654 din 30 decembrie 1990. Sentința nu a putut fi executată, în raport cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 13/2001, pârâta dezînvestindu-se în favoarea Ministerului Finanțelor Publice.
Instanța a mai reținut că în raport cu actuala reglementare, prevăzută de Codul de procedură fiscală, competența de soluționare a contestației aparține autorității vamale.
Referitor la cererea de obligare a pârâtei, la restituirea unor sume de bani, s-a reținut că această solicitare urmează a fi analizată cu ocazia soluționării fondului contestației.
Împotriva sentinței au declarat recurs, reclamantele SC P.T. SA și SC D.F., precum și pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantele au invocat greșita soluționare a cauzei cu privire la nerestituirea sumelor încasate de pârâtă, cu titlu de drepturi vamale, societățile beneficiind de scutirea de plata taxelor vamale și a T.V.A., pentru bunurile aduse aport în natură la majorarea capitalului social.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat în recurs, desființarea dispoziției privind obligarea instituției la soluționarea contestației, competentă a se pronunța asupra solicitării reclamantelor fiind direcția generală unde societățile sunt înregistrate ca plătitoare de taxe și impozite.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, după pronunțarea sentinței ce formează obiectul prezentelor recursuri, contestația prin care reclamantele solicitau restituirea sumei de 2.033.152.477 lei, reprezentând taxe vamale, suprataxa vamală și T.V.A., a fost trimisă de Autoritatea Națională a Vămilor, la Direcția Generală a Finanțelor Publice București.
Această din urmă instituție a emis decizia nr. 145 din 27 mai 2005, prin care a respins contestația, ca neîntemeiată.
Actul administrativ sus-menționat a fost atacat pe calea contenciosului administrativ, Tribunalul București pronunțând sentința civilă nr. 5303 din 16 decembrie 2005, prin care a admis în parte acțiunea, a anulat parțial decizia și a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, la restituirea sumei de 1.151.461.319 lei drepturi vamale. Această hotărâre a fost atacată cu recurs, ce formează obiectul dosarului nr. 34866/2005 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Față de cele susmenționate, Curtea va constata că recursul declarat de pârâtă a rămas fără obiect, contestația reclamantelor fiind deja analizată pe fond de organul financiar competent - Direcția Generală a Finanțelor Publice București, prin decizia nr. 145/2005.
Referitor la critica invocată de reclamante privind soluția de respingere a cererii de restituire a drepturilor vamale, și acest aspect a fost dezbătut în dosarul Tribunalului București, având ca obiect acțiunea de anulare a deciziei nr. 145/2005, pretențiile reclamantelor fiind parțial satisfăcute prin sentința civilă nr. 5303/2005, recursul declarat fiind în curs de judecată.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Națională a Vămilor și de SC P.T. SA și SC D.F. București, ambele împotriva sentinței civile nr. 368 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2006.