Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 24 iunie 2005, reclamanta P.S. a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea Ordinului nr. 239/2005, prin care a fost mutată definitiv din funcția de șef de serviciu, în funcția de consilier clasa I, treapta I, la un alt compartiment, reintegrarea într-o funcție publică de conducere echivalentă și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri constând în indemnizațiile de conducere și alte drepturi salariale.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, pe motivul că serviciul înlesniri la plată, unde funcționa ca șef, a fost comasat cu cel de reglementare a evidenței analitice pe plătitori, a fost trecută în mod unilateral într-o funcție publică de execuție, consilier, măsură dispusă cu încălcarea prevederilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Prin sentința civilă nr. 1776 din 1 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, deși în cauză era obligatorie parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta s-a adresat direct instanței de contencios administrativ.
Cât privește dispozițiile art. 86 și 89 din Legea nr. 188/1999, s-a constatat că aceste texte de lege nu au aplicabilitate, întrucât ordinul contestat dispune asupra modificării raporturilor de serviciu, și nu asupra eliberării din funcția publică, pentru a fi sesizată direct instanța.
Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că în cauză nu era obligatorie efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât prin ordinul contestat a operat o încetare a raportului de serviciu pentru funcția de conducere, fiind aplicabile prin analogie dispozițiile art. 89 și 93 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.
Din actele dosarului rezultă că prin Ordinul nr. 239/2005, al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, s-a dispus mutarea definitivă a reclamantei din funcția de șef serviciu la fosta Direcție Generală de Colectare a Creanțelor Bugetare, în funcția publică de execuție de consilier clasa I, gradul superior, treapta I, în baza art. 75 lit. d) și a art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, fără a se face dovada că reclamanta a fost consultată cu privire la acest aspect.
Întrucât reclamanta are calitatea de funcționar public, iar prin ordinul contestat a avut loc o încetare a raporturilor de serviciu privind exclusiv funcția de conducere deținută, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 74 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, care prevăd contestarea actului administrativ direct la instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit art. 95 din același act normativ.
În consecință, efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu era obligatorie, soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii, ca inadmisibilă, fiind greșită.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.S. împotriva sentinței civile nr. 1776 din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2006.