Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 10 decembrie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Petrom Craiova, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, solicitând anularea deciziei nr. 1810 din 7 noiembrie 2001 și a notei de constatare nr. 1649 din 9 iulie 2001 și exonerarea societății de plata sumei de 11.068.465.826 lei, majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, referitor la majorările de întârziere aferente impozitului pe gaze naturale și impozitului pe țiței, că debitele considerate restante au fost greșit calculate, ca urmare a aplicării eronate a Ordinului Ministreului Finanțelor nr. 620/1997.
În legătură cu majorările de întârziere stabilite pentru neachitarea la termen a redevenței petroliere, reclamanta a arătat că a livrat produse petroliere în contul redevenței, dar unitățile beneficiare, întârziind uneori plata acestora, s-a ajuns la achitarea cu întârziere a obligațiilor fiscale, paguba reflectându-se astfel la unitățile petroliere, fiind generatoare de blocaj financiar.
Societatea a mai invocat și prevederile art. 32 din Legea petrolului nr. 134/1995, potrivit cărora pentru neplata la termen a redevenței petroliere, nu se datorează majorări de întârziere, ci vor fi stipulate daune, interese moratorii și compensatorii.
Prin sentința nr. 145 din 13 mai 2002, Curtea de Apel Craiov, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat actele administrative contestate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, față de raportul de expertiză efectuat în cauză, bine documentat, reclamanta a dovedit temeinicia acțiunii.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâții au învederat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină instanța, rezumându-se să arate că a fost întocmită o expertiză contabilă, fără a analiza conținutul acesteia și fără a argumenta de ce concluziile raportului sunt mai pertinente decât constatările actului de control.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Astfel, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în cuprinsul hotărârii judecătorești trebuie să se arate motivele de fapt și de drept, care au format convingerea instanței.
În speță, instanța de fond, admițând acțiunea, nu a indicat considerentele de fapt și de drept pe care și-a fundamentat soluția, rezumându-se să precizeze că și-a însușit raportul de expertiză contabilă, pe care, de altfel, nu l-a analizat.
În aceste împrejurări, întrucât instanța nu s-a referit în concret la conținutul celor două acte administrative, precum și la argumentele de fapt și de drept pentru care măsurile dispuse prin actul de control sunt nelegale, Curtea nu-și poate exercita controlul judiciar.
Față de cele expuse mai sus, Curtea va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, împotriva sentinței civile nr. 145 din 13 mai 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2003.