Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.A.L. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 5312 din 12 noiembrie 2002 emisă de pârât, în sensul de a fi obligată să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 104 din 30 ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 5312 din 12 noiembrie 2002 emisă de pârâtă. Totodată, a dispus și obligarea acesteia (pârâtei) să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată, pentru perioada de refugiu 11 martie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2001.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că având în vedere contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui regim discriminatoriu minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că reclamantul a fost încadrat abuziv de către prima instanță în categoria persoanelor refugiate prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 127/2002, întrucât, pe de o parte, nu și-a schimbat domiciliul, iar pe de alta nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Turda aparținând statului român.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 11 martie 1943 în localitatea Turda, județul Cluj, unde familia părinților săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu Cluj, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord după data de 6 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 104 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.