Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C.W. SA Bicaz, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț, a solicitat anularea deciziei nr. 979/29 iunie 2001, prin care i-a fost respinsă contestația cu privire la suma de 870.288.529 lei impozit pe profit și 543.225.708 lei majorări de întârziere.
Reclamanta a arătat că în mod greșit s-au reținut ca nedeductibile provizioanele constituite pentru neplata în valută a dividendelor aferente anilor 1997 și 1999 în sumă de 819.104.244 lei și respectiv 139.256.750 lei.
În mod greșit au fost considerate cheltuieli nedeductibile diferențele de curs valutar pentru plata dividendelor în sumă de 359.257.185 lei și respectiv 365.653.183 lei.
În procesul-verbal 12719/27 februarie 2001, organul de control a calculat în mod eronat reducerea impozitului pe profitul obținut din producția livrată la export pentru perioada 1 august 1999 – 31 decembrie 1999, neținându-se cont de prevederile legislative în vigoare la acea dată.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 157/21 decembrie 2001, a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că provizioanele în sumă totală de 958.361.594 lei constituite în anul 1999 și 2000 și diferențele de curs valutar în sumă totală de 729.910.368 lei pentru plata în valută a dividendelor aferente anului 1997 și 1999 nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit neîndeplinind cerințele art. 4 din O.G. nr. 70/1994.
Nu a fost primită nici susținerea reclamantului potrivit căreia cheltuielile cu diferențele de curs valutar aferente plății în valută a dividendelor sunt deductibile fiscal, întrucât prin plata în valută a dividendelor stabilite în moneda națională la cursul zilei, când are loc plata, se exclude înregistrarea de diferențe de curs valutar.
Legal, organul fiscal nu a luat în considerare și veniturile înregistrate în contul 711 „venituri din producția stocată”.
Suma rămasă de plată la 31 octombrie 2000 era de 137.068.950 lei din care reclamanta a achitat majorări de întârziere de 2.298.533 lei.
Societatea a achitat debitul restant la 19 octombrie 2000 până la 31 octombrie 2000, dar nu a achitat debitul curent aferent trimestrului III 2000 cu scadență la 25 octombrie 2000, astfel că nu-i pot fi aplicabile prevederile O.G. nr. 163/2000.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond admiterea acțiunii.
Se susține că instanța a omis să se pronunțe asupra procesului verbal încheiat la 25 octombrie 2001 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț - Direcția Controlului Fiscal, act hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, întrucât prevede scutirea reclamantei de a plăti majorări de întârziere.
Soluția s-a bazat pe susținerile pârâților, deși expertiza favorabilă ei, singura probă concludentă în cauză a fost înlăturată nejustificat. Aceasta s-a întemeiat pe dispozițiile legale și concluzionează în sensul exonerării reclamantei de răspundere.
Recursul este nefondat.
Prin procesul verbal nr. 12719/27 februarie 2001 întocmit de Administrația Financiară a Municipiului Piatra Neamț, s-a stabilit în sarcina reclamantei diferențe de impozit pe profit pe perioada 31 martie 1999 – 30 iunie 2000 în sumă de 897.958.409 lei și majorări de întârziere de 543.225.708 lei.
În procedura prealabilă fiscală soluția a fost de respingere prin decizia nr. 979/29 iunie 2001 a Ministerului de Finanțe, soluție menținută și de instanță.
Din actele dosarului a rezultat că verificarea a cuprins perioada 31 martie 1999 – 30 iunie 2000.
Organul de control a constatat că la 31 decembrie 1999, reclamanta a declarat un profit impozabil de 1.739.734.000 lei, impozitul aferent fiind scutit la plată.
Recalculându-se profitul impozabil și impozitul pe profit aferent, s-a reținut ca profit impozabil la 31 decembrie 1999 suma de 2.850.618.365 lei, iar ca impozit pe profit 1.083.234.979 lei, ca urmare a încadrării în categoria cheltuielilor nedeductibile a provizioanelor constituite pentru plata în valută a dividendelor aferente anului 1997 și a diferenței de curs valutar pentru plata dividendelor în valută.
S-a mai constatat că societatea a beneficiat în perioada 1 august 1999 – 31 decembrie 1999 de prevederile Legii nr. 133/1999, fiind scutită la plata impozitului pe profit în sumă de 49.973.083 lei aferent profitului reinvestit în sumă de 131.598.112 lei; conform art. 23 și 26 din Legea nr. 133/1999, pentru producția livrată la export s-a calculat reducerea în sumă de 299.245.158 lei, iar pentru crearea de noi locuri de muncă, conform art. 24 a beneficiat pe trimestrul IV/1999 de reducerea impozitului pe profit în sumă de 102.240.003 lei.
Reducerea totală acordată conform Legii nr. 133/1999 a fost de 451.861.244 lei; la 31 decembrie 1999 societatea datora un impozit pe profit în sumă de 631.376.735 lei,
La data de 30 iunie 2000 reclamanta a declarat un profit impozabil de 1.126.185.688 lei și un impozit pe profit de 148.578.180 lei.
În urma trecerii pe cheltuieli nedeductibile a provizioanelor constituite pentru plata în valută a dividendelor aferente anului 1997 și a diferenței de curs valutar rezultată din plata acestor dividende, organul de control a stabilit profitul impozabil în sumă de 1.664.090.371 lei și impozitul pe profit în sumă de 416.022.593 lei.
Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 217/1999, societatea a beneficiat de o deducere la calcularea profitului impozabil egală cu 10% din valoarea echipamentului tehnologic achiziționat în sumă de 32.904.839 lei, reducerea impozitului pe profit fiind în sumă de 8.226.210 lei.
Reducerea impozitului pe profit aferent veniturilor încasate în valută printr-un cont bancar din România, conform art. 7 din O.U.G. nr. 217/1999, a fost în sumă de 141.214.709 lei.
În perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2000, reducerea de care a beneficiat societatea a fost de 149.440.999 lei, impozitul pe profit datorat fiind de 266.581.674 lei.
Pentru perioada supusă controlului, reclamanta datorează impozit pe profit în sumă de 897.958.409 lei, din care la data controlului achitase 27.669.880 lei, rămânând de plată suma de 870.288.529 lei.
Pentru neplata la termen a impozitului pe profit s-au calculat majorări de întârziere de 543.225.708 lei.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către B.M. ale cărei concluzii sunt în sensul exonerării reclamantei de la plata obligației fiscale stabilite.
Acest raport a fost înlăturat de instanță în mod justificat întrucât rațiunile sale sunt în contradicție cu textele legale invocate.
Pentru ca o cheltuială să fie deductibilă fiscal, conform art. 4 din O.G. nr. 70/1994, trebuie să fie efectuată pentru realizarea de venituri.
Constituirea de provizioane pentru plata în valută a dividendelor nu conduce la realizare de venituri, dividendele reprezentând conform O.G. nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende „orice distribuire, în bani sau natură, în favoarea acționarilor sau asociațiilor, din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierdere, proporțional cu cota de participare la capitalul social”.
Or, potrivit Regulamentului nr. 704/1993 de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, toate documentele contabile oficiale, potrivit legii se țin în limba română și în moneda națională.
Art. 1 din H.G. nr. 335/1995 privind regimul constituirii, utilizării și deductibilității fiscale a provizioanelor agenților economici și societăților bancare, precizează că sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, „provizioanele pentru pierderi din diferențe de curs valutar aferente creanțelor și obligațiilor în valută, evidențiate în bilanțul contabil de la sfârșitul exercițiului financiar”.
Dividendele nu constituie creanțe și obligații în valută evidențiate în bilanțul contabil de la sfârșitul exercițiului financiar, astfel că provizioanele aferente acestora nu se pot încadra în categoria celor la care se referă H.G. nr. 335/1995.
Instanța, în mod justificat, a înlăturat susținerea societății conform căreia cheltuielile cu diferențele de curs valutar aferente plății în valută a dividendelor sunt deductibile fiscal, pentru că sunt impozabile la persoanele juridice acționari la reclamantă care înregistrează venituri din diferențe de curs valutar, evitându-se astfel „dubla impozitare”, pentru că prin plata în valută a dividendelor stabilite în moneda națională la cursul zilei când are loc plata se exclude înregistrarea de diferențe de curs valutar.
Susținerea societății putea fi primită numai în cazul diferențelor de curs valutar aferent „creanțelor și datoriilor în devize”.
Referitor la impozitul pe profit de 299.245.158 lei, acesta a fost stabilit corect, pentru că la reducerea impozitului pe profit obținut din producția livrată la export în perioada august – decembrie 1999, reclamanta a inclus în veniturile totale și veniturile din producția stocată.
Art. 26 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii arată că, întreprinderile mici și mijlocii beneficiază de reducerea cu 75% a impozitului pe profit obținut din producția livrată la export.
Se are, deci, în vedere producția livrată la export și nu cea stocată.
Nici scutirea solicitată de reclamantă în baza art. 2 și 3 din O.G. nr. 163/2000 pentru majorările de întârziere în cuantum de 543.225.708 lei nu operează în cauză, întrucât reclamanta a achitat debitul restant la 19 octombrie 2000 până la 31 octombrie 2000, dar nu a achitat debitul curent aferent trimestrului I/2000 cu scadență la 25 octombrie 2000.
Nici critica din recurs privind nepronunțarea asupra unei probe hotărâtoare – procesul verbal din 25 octombrie 2001 al Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț - care arată că ea beneficiază de facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000, nu poate fi primită atâta timp cât procesul verbal arată că sunt majorări rămase de plată.
În consecință, soluția instanței de respingere a acțiunii fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C.W. SA Bicaz împotriva sentinței civile nr. 157 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.