Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.O., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, a solicitat anularea deciziei nr. R/941 din 31 iulie 2002, emisă de pârâtă și obligarea ei la emiterea unei noi decizii, prin care să se constate că beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, pe perioada 30 iunie 1940 – 1 septembrie 1941 și 23 martie 1944 – 6 martie 1945, ca persoană refugiată.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 5 din 22 ianuarie 2003, a admis acțiunea.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs, susținând că se impune admiterea lui, casarea hotărârii și în fond, respingerea acțiunii, întrucât martora nu a făcut dovada cu acte oficiale că se află în aceiași situație, de refugiată.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din foaia matricolă emisă de Gimnaziul de fete Elena Matei Basarab din Râmnicu Sărat, rezultă că în anul școlar 1944 - 1945, reclamanta a fost eleva acestei unități de învățământ. Din copia extras după tabloul de familii a învățătorilor și profesorilor, refugiați din județele Bălți și Soroca, din anul 1940, rezultă că părinții acesteia, împreună cu cei patru copii, au fost refugiați.
Coroborate probele cu acte, cu declarația martorei T.A., care a arătat că o cunoaște pe reclamantă din copilărie și că la 29 iunie 1940. împreună cu familia. a fost evacuată și strămutată în România, instanța în mod temeinic și legal a admis acțiunea, a anulat decizia emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă decizie reclamantei, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 30 iunie 1940 – 1 septembrie 1941 și 23 martie 1944 – 6 martie 1945.
În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5 din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.