Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 25 mai 2001 la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, sub nr. 4479, reclamanta S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Prahova, să se dispună anularea deciziei nr. 818 din 29 mai 2000 și a procesului verbal de control nr. 6750 din 17 aprilie 2000, anularea adresei nr. 430668 din 31 martie 2000 a Ministerului Finanțelor prin care s-au revocat înlesnirea acordată S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi, precum și a somației nr. 3264 din 11 mai 2000 și obligarea Ministerului Finanțelor de a i se restitui suma de 28.360.000.000 lei prin blocarea contului.
În motivarea acțiunii reclamanta a precizat că prin procesul verbal de control nr. 6750/17 aprilie 2000 s-a stabilit că a pierdut facilitățile fiscale acordate de Ministerul Finanțelor și comunicate prin adresa nr. 440500 din 13 aprilie 2000, constând în eșalonarea accizelor în valoare de 693.812.560.365 lei și scutirea de plată a majorărilor de întârziere în valoare de 159.099.030.992 lei datorită nerespectării obligațiilor impuse de către o altă sucursală a S.N.P. Petrom SA – Baza de Aprovizionare Florești.
S-a mai susținut că această constatare a organelor de control financiar este nelegală, deoarece facilitățile fiscale i-au fost atribuite cu acordul Ministerului Industriei și Comerțului și a Primului – Ministru al României de la vremea respectivă, în timp ce retragerea acestora s-a făcut fără acordul acestor instituții, doar prin adresa nr. 430668/2000 a Ministerului Finanțelor a cărei anulare a solicitat-o.
Reclamanta a mai arătat că nu poate suporta consecințele nerespectării obligațiilor asumate de o altă sucursală a S.N.P. Petrom, atâta timp cât pentru fiecare subunitate fără personalitate juridică a acestei societăți, s-au departajat și nominalizat obligațiile fiscale eșalonate și scutite la plată și mai ales pentru faptul că ulterior organele fiscale de control au stabilit printr-un control că sunt greșite constatările privind Baza de Aprovizionare Florești, întocmind un decont rectificativ și dispunând retragerea titlului executor.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a renunțat la judecată cu privire la capătul de cerere ce viza anularea somației nr. 3264/2000 emisă de Percepția Fiscală Ploiești și nu a mai susținut cererea privind anularea adresei nr. 430668/2000 a Ministerului Finanțelor.
Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 276 pronunțată la 18 decembrie 2001, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în baza O.U.G. nr. 13/2001, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Prahova și în consecință, a anulat în parte decizia nr. 818 din 29 mai 2001 și procesul verbal nr. 930 din 18 aprilie 2000 (înregistrat la sediul petiționarei sub nr. 6750 din 17 aprilie 2000) în privința majorărilor de întârziere în valoare de 869.510.978.783 lei și a dispus restituirea sumei de 29.576.010.319 lei reținută de organele fiscale.
S-au menținut restul dispozițiilor deciziei și a actului de control și s-a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. 430668 din 31 martie 2000 a Ministerului Finanțelor.
S-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantă cu privire la anularea somației nr. 3264 din 11 mai 2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța de contencios administrativ a reținut că reclamantei i-au fost acordate facilitățile fiscale propuse de Ministerul Industriei și Comerțului, însușite de Ministerul Finanțelor și aprobate de Guvernul României, constând în eșalonarea la plată pe perioada 1999 – 2003 a obligațiilor restante datorate bugetului de stat la 31 decembrie 1998 în sumă de 4.094.004.043.026 lei și scutirea la plata majorărilor de întârziere calculate până la aceeași dată în valoare de 3.059.936.150.773 lei, așa cum a rezultat din adresa 440.500 din 23 aprilie 1999 a Ministerului Finanțelor.
Facilitățile au fost departajate pe sucursale ale S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi, beneficiind de eșalonarea accizelor în valoare de 693.812.560.365 lei, a căror plată trebuia începută în noiembrie 2001 și de scutire la plata majorărilor de întârziere în valoare de 159.099.939.992 lei pe aceeași perioadă după cum a rezultat din adresa comunicată de Ministerul Finanțelor către Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat. Prahova.
În adresa nr. 440182 din 22 aprilie 1999 a Ministerului Finanțelor, transmisă reclamantei, s-a precizat că pentru cele 85 de unități subordonate, fără personalitate juridică virarea sumelor la buget, la termenele scadente urma să se facă în mod centralizat de societatea cu personalitate juridică S.N.P. Petrom SA București.
Instanța a mai reținut că, în urma unui control efectuat la una din sucursalele S.N.P. Petrom SA – Baza de Aprovizionare Florești, căreia la rândul său i-au fost acordate facilități fiscale conform adresei nr. 440500 din 23 aprilie 1999, s-a constatat că această sucursală are neachitate obligații la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadență, prin care s-a întocmit procesul verbal nr. 12368 din 24 aprilie 2000 și asupra căruia s-a revenit prin procesul verbal nr. 23172 din 6 octombrie 2000, dispunându-se, totodată, retragerea titlului executor împotriva acestei debitoare, motiv pentru care contestația la executare pornită, a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Cu toate acestea, la un control efectuat la sediul sucursalei Petrobrazi ca urmare a solicitării acesteia a restituirii sau compensării sumei de 80.982.093.369 lei reprezentând impozit pe profit virat în plus, prin procesul verbal nr. 930 din 18 aprilie 2000, reprezentanții Direcției Controlului Financiar Fiscal Prahova au apreciat că, urmare a întârzierilor la plata a Bazei de Aprovizionare Florești, S.N.P. Petrom SA București, deci inclusiv sucursala Petrobrazi, a pierdut facilitățile fiscale acordate, procedându-se la recalcularea obligațiilor către buget și constatându-se că petiționara datorează 797.471.409.844 lei accize, 963.762.058.399 lei majorări de întârziere aferente accizelor și 1.216.010.319 lei majorări aferente T.V.A.
Contestându-se acest act de control, dar numai în legătură cu majorările de întârziere în valoare de 1.072.455.537.039 lei nu și în privința accizelor, Ministerul Finanțelor, prin decizia nr. 818 din 29 mai 2001, a admis în parte contestația petiționarei pentru suma de 6.153.855.405 lei reprezentând T.V.A., majorări de întârziere și cheltuieli nedeductibile pentru care s-a dispus refacerea controlului, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind majorările de întârziere aferente accizelor în valoare de 196.770.642.217 lei, constatându-se că acestea au fost stabilit printr-un act de control întocmit anterior celui a cărui anulare se solicită, acestea nemaiputând fi puse în discuție.
Prin aceeași decizie s-a respins ca neîntemeiată contestația privind majorările de întârziere aferente accizelor în valoare de 869.510.978.783 lei, apreciindu-se că nerespectarea termenelor și condițiilor în care s-au acordat înlesnirile la plată S.N.P. Petrom SA, rezultată din verificările făcute la Baza de Aprovizionare Florești la 14 decembrie 1999, atrage pierderea facilităților fiscale conform art. 84 din H.G. nr. 11/1996 modificată și completată prin O.G. nr. 213/1999 și pct. 9 din Anexa 1 aprobată prin O.M.F. nr. 1283/1998, așa încât s-a stabilit că în mod corect s-a procedat la recalcularea obligațiilor bugetare ale S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi, considerându-se că acestea nu au fost eșalonate.
În raport de aceste constatări de fapt și față de împrejurarea că reclamanta nu a contestat accizele recalculate în valoare de 799.471.401.844 lei pentru care de altfel nici nu s-a parcurs procedura administrativă prealabilă, instanța a analizat soluția Ministerului Finanțelor numai în privința majorărilor de întârziere aferente accizelor.
Reținând și concluziile expertizei, instanța de fond a ajuns la concluzia că verificarea de către organele fiscale a îndeplinirii condițiilor sub care au fost acordate facilitățile fiscale S.N.P. Petrom SA București, constând în achitarea obligațiilor curente la bugetul statului în termen de 30 de zile de la data scadenței, trebuia să se facă la sediul acesteia, ea urmând să efectueze plățile centralizat prin unitățile fără personalitate.
Pe de altă parte, instanța a mai reținut că, chiar dacă verificările se făceau la sediul acestor sucursale, ar fi trebui să privească obligațiile fiecăreia și nicidecum să considere că pentru întârzierile la plată ale sucursalei Baza de Aprovizionare Florești pentru care s-a dovedit ulterior că au fost incorect stabilite, că s-au pierdut facilitățile fiscale acordate S.N.P. Petrom SA și să se procedeze la recalcularea obligațiilor bugetare pentru altă sucursală decât cea la care s-au sesizat nereguli, respectiv sucursala Petrobrazi, reclamanta în cauza de față nu avea datorii restante la buget.
Constatându-se eronat pierderea facilităților fiscale, instanța, în temeiul art. 12 din O.U.G.nr. 13/2001, a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia Ministerului Finanțelor nr. 818 din 29 mai 2001 și procesul verbal de control referitor la majorările de întârziere aferente accizelor în valoare 869.510.978.783 lei și a dispus restituirea sumei de 29.576.010.319 lei reținută reclamantei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate, iar cu privire la anularea adresei nr. 436168 din 31 martie 2000 instanța a reținut că cererea nu poate fi soluționată pe calea specială prevăzută de O.U.G.nr. 13/2001, ci procedura specială prevăzută de Legea nr. 29/1990.
În ce privește cererea referitoare la anularea somației nr. 3264 din 11 mai 2000 a Ministerului Finanțelor, instanța a luat act de renunțare la judecată conform art. 246 C. proc. civ.
Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, au declarat recurs reclamanta S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi și Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice, județul Prahova, invocând nelegalitatea și netemeinicia acestuia.
În primul recurs s-a susținut că instanța de fond recunoaște că actele de control întocmite de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, nu a avut temei legal și dispune anularea majorărilor de întârziere în sarcina sucursalei Petrobrazi, dar se omite să menționeze că se menține eșalonarea la plata sumei reprezentând accize datorate așa cum au fost stabilite prin adresa Ministerului Finanțelor nr. 440182/22 aprilie 1999.
Într-o interpretare sistematică, anularea majorărilor de întârziere în sarcina sucursalei Petrobrazi nu poate fi ruptă de recunoașterea că aceasta este în continuare beneficiara eșalonărilor la plata accizelor convenite cu Ministerul Finanțelor.
Menținerea eșalonării plății accizelor și stabilirea cuantumului acestora sunt lucruri distincte pe care instanța trebuia să le trateze diferențiat.
S-a mai susținut în motivarea recursului că, de altfel, sucursala Petrobrazi s-a referit în acțiune doar la cuantumul majorărilor de întârziere reținute în sarcina sa pe considerentul că la momentul acela sumele contestate se timbrau cu 2% din valoare în prima cale de atac și 1% în cea de-a II-a, iar în situația dedusă judecății aceasta însemna un timbraj de câteva zeci de miliarde de lei.
Tot legat de acest ultim aspect s-a arătat că textul din Legea nr. 105/1997 ce reglementa problema timbrajului în căile administrative de atac a fost declarat neconstituțional și că acesta este un argument de a se menține eșalonarea la plata accizelor.
Prin cel de-al doilea recurs s-a susținut că instanța de fond nu a apreciat corect probele administrate și, în consecință, a stabilit greșit situația de fapt.
Astfel, s-a susținut că în mod eronat, Curtea de Apel Ploiești a reținut că „verificarea de către organele fiscale a condiției sub care s-au acordat facilitățile fiscale S.N.P. Petrom SA București, trebuia să se facă la sediul acesteia” și că în aceeași ordine eronată, de idei, se concluzionează că verificările ar fi trebuit să privească obligațiile fiecărei sucursale, iar organele de control au procedat greșit recalculând obligațiile bugetare pentru o altă sucursală, decât cea la care s-au sesizat nereguli, sucursala Petrobrazi „neavând datorii restante la buget”.
Contrar celor reținute de instanță, recurenta a precizat că organele fiscale teritoriale au verificat obligațiile care intră în sarcina sucursalelor, că sucursala Baza de Aprovizionare Florești și-a achitat datoriile în timpul controlului, astfel că aprecierile făcute de expert că aceasta nu avea datorii, nu concordă cu realitatea stabilită prin sentința civilă nr. 11288/23 octombrie 2000 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
De asemenea, concluzia instanței de fond că sucursala Petrobrazi nu avea datorii restante la buget și că în mod nelegal nu i-au mai fost acordate facilități, nu concordă cu Capitolul III din procesul verbal de control.
După cum a fost ignorat și faptul că în procesul verbal întocmit la data de 31 mai 2001, s-a constatat că nici S.N.P. Petrom SA București nu și-a îndeplinit obligațiile, astfel că pierderea eșalonărilor se impunea ca o consecință firească a culpei exclusive atât a sucursalelor verificate, cât și a societății mame S.N.P. Petrom București.
Analizând recursurile, Curtea urmează să constate temeinicia recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și să respingă recursul declarat de S.N.P. Petrom SA București, sucursala Petrobrazi, ca nefondat.
Rezultă că la data de 13 aprilie 1999 Ministerul Finanțelor a aprobat pentru S.N.P. Petrom București împreună cu cele 85 de sucursale, eșalonarea la plată a obligațiilor restante la bugetul statului la data de 31 decembrie 1998, în sumă de 4.094.004.043.026 lei, pe o perioadă de 5 ani (1999 – 2003) și scutirea la plată a majorărilor de întârziere aferente calculate până la data de 31 decembrie 1998 în sumă de 3.059.036.150.773 lei.
Acordarea eșalonării așa cum a fost aprobată prin adresa nr. 440182/22 aprilie 1999 emisă de Ministerul Finanțelor a fost condiționată de achitarea obligațiilor curente la bugetul statului, nu mai târziu de 30 de zile, virarea urmând să se facă centralizat de S.N.P. care are personalitate juridică.
Ca urmare a întârzierilor de plată de la sucursala Baza de Aprovizionare Florești, S.N.P. Petrom și inclusiv, sucursala Petrobrazi, constatate de Direcția Controlului Financiar Prahova, s-a apreciat că s-au pierdut facilitățile fiscale, situație în care au fost recalculate pentru reclamantă obligațiile către bugetul de stat.
Punctul de vedere contrar reținut de instanța de fond că verificarea trebuia să privească obligațiile fiecărei sucursale și nicidecum să se considere că pentru întârzierea la plată a sucursalei Baza de Aprovizionare Florești (întârziere care ulterior s-a dovedit că a fost stabilită incorect), s-au pierdut facilitățile fiscale acordate S.N.P. Petrom SA, cu consecința recalculării obligațiilor fiscale la sucursala Petrobrazi, care nu avea datorii restante, este infirmat de actele existente la dosar.
Rezultă, într-adevăr din Capitolul III al procesului verbal de control nr. 930/2001, că intimata-reclamantă datorează la bugetul de stat importante sume.
Și în ce privește Baza de Aprovizionare Florești, de asemenea, instanța de fond reține o situație juridică greșită, din sentința civilă nr. 11288/23 octombrie 2000 prin care Judecătoria a respins acțiunea ca rămasă fără obiect, rezultă că suma datorată nu a fost achitată la termen, ci în timpul controlului, astfel că nu au fost respectate condițiile privind păstrarea facilităților.
În ce privește primul recurs, cel al S.N.P. Petrom SA București, sucursala Petrobrazi, în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la menținerea eșalonării la plata sumei reprezentând accize datorate, critica este nefondată pentru că așa cum s-a reținut, recurenta nu a contestat în procedură prealabilă suma cu acest titlu de 797.471.409.844 lei.
Mergându-se chiar pe raționamentul recurentei, Curtea urmează să rețină că de vreme ce intimata datorează majorări, rezultă că aceasta nu poate beneficia de menținerea eșalonării la plata sumei reprezentând accize datorate, ca urmare a nerespectării condițiilor referitoare la aceste înlesniri.
Astfel fiind, Curtea urmează să caseze sentința atacată și în fond să respingă acțiunea formulată de S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 176 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de S.N.P. Petrom SA București, sucursala Petrobrazi.
Respinge recursul formulat de S.N.P. Petrom SA București, sucursala Petrobrazi.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.