Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sub nr. 40, la 30 februarie 2001, reclamantul T.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Ordinului nr. 757 din 20 noiembrie 2001 și reîncadrarea în funcția avută anterior și totodată, obligarea la plata drepturilor bănești de la 22 noiembrie 2001, până la reîncadrarea efectivă, indexată cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că funcția pe care o deținea era asimilată calității de funcționar public, reglementată de dispozițiile art. 89 lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.
S-a mai susținut că prin sentința civilă nr. 759 din 20 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis acțiunea, s-a dispus anularea Ordinului nr. 218/2001 Anexa 1 poziția 420, astfel că față de această nouă situație juridică demersul pârâtei de a emite Ordinul nr. 757 din 20 noiembrie 2001, în executarea celui anulat, rămâne fără justificare în fapt și în drept.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 341 pronunțată la 15 noiembrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.V. și în consecință, a anulat Ordinul nr. 757 din 20 noiembrie 2001 al Curții de Conturi a României, obligând pârâta Curtea de Conturi să reîncadreze pe reclamant, cu plata drepturilor bănești cuvenite de la data introducerii acțiunii și până la reîncadrarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta, Curtea de Conturi a adus la cunoștință structurilor teritoriale că a aprobat condițiile și criteriile ce vor fi avute în vedere pentru reducerea numărului de posturi și stabilirea nominală a controlorilor financiari ce urmează să fie disponibilizați în baza unui clasament întocmit.
Pentru realizarea acestor disponibilizări a fost emisă Hotărârea nr. 38 din 26 aprilie 2001, de către plenul Curții de Conturi, privind modificarea statutului de funcții pe anul 2001, Ordinul nr. 757 din 20 noiembrie 2001, ce face obiectul contestației și Ordinul nr. 218 din 14 mai 2001, emis de Președintele Curții de Conturi, ce a făcut obiectul unei alte contestații soluționată prin sentința civilă nr. 759 din 19 octombrie 2001 și care a anulat ordinul ca nelegal, hotărâre definitivă și irevocabilă.
Urmare a aplicării criteriilor aprobate de plenul și Comitetul de Conducere al Curții de Conturi, din 26 aprilie 2001, reclamantul se află la poziția 6, iar în urma contestațiilor s-a situat la poziția a 3-a în ce privește criteriul nr. 4 referitor la calificativele acordate în 1998 - 2000, iar referitor la criteriul nr. 6 privind respectarea disciplinei în muncă și profesie, s-a aflat în poziția a 6-a.
Instanța a reținut că aceste criterii ce au constituit clasamentul, nu sunt supuse cenzurii și nici reducerea de personal, care a fost reală și efectivă.
De asemenea, instanța a mai reținut că urmare a noilor clasificări efectuate în urma contestațiilor făcute de reclamant, că acesta nu trebuia disponibilizat, poziția ocupată de acesta în clasament, încadrându-se în numărul admis de posturi, astfel că ordinul contestat este nelegal.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a declarat recurs Curtea de Conturi, invocând nelegalitatea și netemeinicia acestuia.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond nu era competentă să stabilească locul pe care intimatul îl ocupă în clasamentul întocmit la nivelul Comisiei de Conturi Dolj.
În cazul reducerii personalului, ca urmare a reducerii activității conform art. 130 alin. (1) lit. a) C. muncii, selecționarea cadrelor constituie un atribut exclusiv al conducerii unității, fără ca instanța judecătorească să aibă dreptul de a se substitui aprecierii exercitate de către aceasta.
De asemenea, s-a mai susținut că Ordinul Curții de Conturi a fost emis în aplicarea hotărâririlor plenului și comitetului de conducere al Curții de Conturi, asupra cărora instanța nu s-a pronunțat; cererea echivalează cu recunoașterea legalității măsurii.
Recursul este nefondat.
Rezultă că instanța de fond nu a cenzurat măsura de reducere a personalului din cadrul Curții de Conturi, care a fost efectivă și reală, ci numai modul în care au fost respectate criteriile de selecție.
Anularea ca ilegală a măsurii dispuse prin Ordinul nr. 757 din 20 noiembrie 2001, ca și a celei luate prin Ordinul nr. 218 din 14 mai 2001, s-a făcut pentru nerespectarea propriilor criterii aprobate de Plenul și Comitetul de Conducere al Curții de Conturi, în aplicarea art. 62 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Astfel, clasamentul întocmit de recurentă și care a făcut obiectul Ordinului nr. 218/2001, a fost anulat prin sentința nr. 759 din 19 octombrie 2001, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2796 din 1 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, a fost greșit întocmit dovada că recurenta pe parcursul procesului, la 11 martie 2003, a emis Ordinul nr. 129, prin care recunoaște legalitatea hotărârii nr. 341 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și dispune repunerea intimatului în situația anterioară.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr. 341 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.