Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 mai 2001, reclamanta S.C.A.T. B. Harghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S., să se constate, în temeiul dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. și ale art. 324 pct. 1, 2, 3 și 6 din Legea nr. 99/1999, dreptul său la despăgubiri bănești, pentru repararea prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului – vilă nr. 1, evidențiat în C.F. nr. 39, Lăzarea, partea a II-a Borsec, nr. top 95/1, către fostul proprietar și să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cuvenite.
Prin sentința civilă nr. 229 din 12 martie 2002, Judecătoria Toplița, inițial învestită, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
Judecând pricina în fond, în primă instanță, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 137 din 2 iulie 2002, a respins excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă, a admis excepția invocată de pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatarea mărimii despăgubirii, prin stabilire ca operațiune prin justiție, în conformitate cu prevederile art. 324 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997, republicată, astfel cum a fost precizată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că societatea comercială reclamantă nu a făcut dovada că anterior introducerii cererii de chemare în judecată, a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, așa cum prevăd dispozițiile art. 720 C. proc. civ.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal, reclamanta S.C.A.T. B. Harghita.
Recurenta a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe - art. 304 pct. 3 C. proc. civ., că potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, cererile prin care se atacă o operațiune sau act prevăzut de legea menționată și de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere.
Critica este întemeiată.
Din preambulul sentinței recurate, rezultă fără echivoc că instanța s-a considerat învestită cu o acțiune în contencios administrativ, deși obiectul acesteia nu pune în discuție legalitatea vreunui act administrativ ori refuzul nejustificat al unei autorități administrative, de a soluționa o cerere a reclamantei referitoare la un drept recunoscut de lege.
În conformitate cu principiul disponibilității, stabilind cadrul procesual, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 324 alin. (3) O.U.G. nr. 88/1997, republicată.
Prin intermediul ei, reclamanta a dorit să se constate că este îndreptățită la acordarea de despăgubiri bănești, pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii în natură a unui imobil către fostul proprietar și, totodată, să se stabilească cuantumul lor.
Dat fiind obiectul acțiunii, așa cum s-a arătat mai sus și calitatea părților, rezultă că litigiul dintre părți este de natură comercială și competența soluționării lui nu aparține instanțelor judecătorești de contencios administrativ, cum greșit, s-a apreciat.
În conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate, cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de această lege și în O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1999, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere.
Ținând seama de obiectul acțiunii formulată de recurenta reclamantă S.C.A.T. B. Borsesc, de reglementarea legală mai sus menționată, precum și de dispozițiile art. 72010, art.1 59 pct. 2, art. 313 teza I și ale art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.vilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Tribunalului Harghita, secția comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.C.A.T. B. Harghita, împotriva sentinței civile nr. 137 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul Harghita, secția comercială.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.