Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 127, pronunțată la data de 28 mai 2002 în dosarul nr. 7169/CA/2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de Consiliul Local Timișoara în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și a anulat actele administrative emise de autoritățile administrative pârâte, cu consecința exonerării de la plata sumei de 20.972.100.613 lei reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere.
Totodată, autoritățile administrative pârâte au fost obligate să plătească suma de 162.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că procesul-verbal de constatare, încheiat la 17 iulie 2001 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și decizia nr.1049 din 20 septembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, prin care s-au stabilit și, respectiv, menținut în sarcina Consiliului Local Timișoara, obligații bugetare de 20.972.100.614 lei pentru perioada 1 mai 1998 – 31 mai 2001, sunt nelegale, deoarece potrivit prevederilor generale ale O.G. nr. 3/1992 și O.U.G. nr. 17/2000, consiliile locale nu au calitatea de plătitori de T.V.A., activitățile respective vizate de actul de control neavând caracter economic.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, activitățile vizate de actul de control, de închiriere și, respectiv, de vânzare a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, sunt purtătoare de T.V.A.
La termenul de astăzi, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș a precizat în scris că, în raport de prevederile art. 169 din O.G. nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare, restrânge recursul formulat la critica vizând exonerarea nelegală a Consiliului Local Timișoara de la plata T.V.A. și majorărilor de întârziere aferente pentru activitatea de vânzare a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință.
Recursul este întemeiat așa cum a fost modificat.
Așa cum s-a arătat, prin procesul-verbal din 17 iulie 2001, organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș au constatat că, pentru perioada 1 mai 1998 – 31 mai 2001, Consiliul Local Timișoara datorează bugetului de stat suma totală de 20.972.100.613 lei, reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere pentru activități de închiriere a unor spații cu alte destinații decât aceea de locuință (8.850.719.496 lei plus majorările de întârziere aferente) și, respectiv, de vânzare a unor spații cu altă destinație decât aceea de locuință (2.849.119.387 lei plus majorările de întârziere aferente).
Prin decizia nr. 1409 din 20 septembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, obligațiile bugetare au fost menținute, iar contestația formulată de Consiliul Local Timișoara a fost respinsă.
Admițând acțiunea și anulând actele administrative de mai sus, instanța a pus temei pe concluziile expertizei contabile, deși dezlegarea cauzei depindea exclusiv de interpretarea prevederilor legale în materie, ceea ce depășea domeniul de competență al exportului.
Având în vedere precizările depuse de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș în sensul menținerii recursului doar cu privire la T.V.A. aferentă veniturilor realizate din vânzarea spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, în sumă de 2.849.119.387 lei, plus majorările de întârziere aferente, soluția instanței de fond va fi analizată doar prin prisma acestui motiv de recurs.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 169 din O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, sumele reprezentând T.V.A. datorate de către autoritățile administrației publice locale pentru prestări de servicii constând în închirieri și/sau concesiuni de bunuri imobile care, până la data de 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor și nu au fost achitate la bugetul de stat, se anulează, inclusiv majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente.
Coroborând aceste prevederi cu dispozițiile legale în materie de T.V.A, art. 2 lit. a), art. 3 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din O.G. nr. 3/2002, art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000, rezultă că autoritățile administrației publice locale au datorat și datorează T.V.A. pentru veniturile realizate din activități nespecifice, precum sunt și acelea de închiriere/concesionare sau vânzare a unor spații cu altă destinație decât aceea de locuință.
Dar, așa cum s-a arătat, în cazul sumelor reprezentând T.V.A. pentru prestări de servicii constând în închirieri și/sau concesionări de bunuri imobile, neachitate la bugetul statului și nefacturate până la 31 mai 2002, voința legiuitorului a fost aceea de a le anula.
Astfel fiind, recursul precizat este întemeiat, iar sentința atacată va fi modificată în sensul că acțiunea Consiliului Local Timișoara va fi admisă în parte și, în concret, în temeiul art. 169 din O.G. nr. 61/2002, va fi anulată datoria de 8.850.719.496 lei, reprezentând T.V.A. pentru veniturile realizate din închirierea spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, precum și majorările de întârziere aferente acestei sume.
Totodată, va fi menținută creanța bugetară în sumă de 2.849.119.387 lei reprezentând T.V.A. pentru veniturile realizate din vânzarea spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, plus majorările de întârziere aferente acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 127 din 28 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și în fond admite în parte acțiunea formulată de Consiliul Local Timișoara.
Anulează datoria în sumă de 8.850.719.496 lei reprezentând T.V.A. aferentă închirierii spațiilor și majorările de întârziere aferente acestei sume.
Menține creanța bugetară de 2.849.119.387 lei reprezentând T.V.A. aferentă vânzării bunurilor imobile cu majorările de întârziere aferente.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.