Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2002, reclamanta C.M. a solicitat, pe calea contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 3053 din 15 octombrie 2002 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la recunoașterea calității sale de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii, întrucât s-a născut în perioada în care părinții săi erau strămutați din motive etnice, ea având același regim cu cel al părinților.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 41/CA/2003 - P din 20 ianuarie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu este o formă de persecuție etnică de care au suferit și copiii născuți în perioada strămutării părinților, având același statut cu părinții lor și beneficiind de efectele actului normativ reparatoriu.
Împotriva sentinței a declarat, în termen legal, recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în esență, că nefiind născută la data strămutării părinților săi, intimata-reclamantă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu pentru a i se deschide dreptul la moștenire.
Criticile formulate sunt neîntemeiate, în speță nepunându-se problema statutului sau drepturilor copilului înainte de momentul nașterii sale, ci după.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 24 septembrie 1944 în localitatea Popești Leordeni, raionul Nicolae Bălcescu, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate la literele a) –f).
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr, 41/CA/2003 - P din 20 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.