Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 239/2004

Pronunțată în ședință publică, astăzi  23 ianuarie  2004.

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor  dosarului, constată următoarele:

            Prin acțiunea formulată la 12 septembrie 2003, reclamanta A.A. Munteni, județul Vaslui a  chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Apelor Pădurilor și Mediului solicitând  obligarea  acestuia  să revină asupra  refuzului administrativ de a verifica și aproba sumele necesare pentru acordarea de despăgubiri pentru pagubele suferite  ca urmare a fenomenului de secetă în anul agricol 2003; recunoașterea dreptului de a fi despăgubit pentru daunele suferite  concretizate  în producția nerealizată la grâul de toamnă în valoare de 1.032.694.000 lei; obligarea  pârâtului de  a efectua de  îndată plata și obligarea în  solidar cu funcționarii responsabili de  acest refuz la  plata de daune materiale în  întârzierea rezolvării cererii.

            In motivarea  acțiunii reclamanta  a susținut că în conformitate  cu dispozițiile Legii nr.381 din 13 iunie 2002  privind acordarea de despăgubiri în caz de  calamitate naturală  în agricultură a  întocmit documentația necesară în vederea încasării daunelor provocate de seceta din vara anului 2003  care i-a  compromis  recolta de grâu de  toamnă. Deși a  solicitat M.A.P.M.

în repetate  rânduri să-și onoreze obligația de plată  în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 381/2002, acesta a refuzat.

            Prin sentința civilă nr. 137 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a  admis în parte  acțiunea în sensul că a recunoscut dreptul reclamantei de  a fi despăgubită pentru daunele cauzate de  secetă și a obligat M.A.A.P.M. la plata  sumei de 1.032.694.000 lei. Prin aceeași sentință a fost respins capătul de  cerere privind obligarea la daune materiale.

            Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada calamității producției de  grâu de toamnă  și a  întocmirii documentației necesare de constatare și evaluare potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002. Totodată s-a reținut  refuzul nejustificat  al MAAPM de  a se conforma obligației legale de  plata a despăgubirilor.

            Apreciind această hotărâre, ca fiind nelegală și netemeinică, MAPM în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. (9) C. proc. civ. a declarat recurs, susținând  în esență că potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002 cât și Ordinului nr.419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, plata despăgubirilor acordate producătorilor agricoli se face numai după  aprobarea hotărârii guvernului prin care  zona  respectivă este   declarată  calamitată. Cum în cauză  o astfel de hotărâre nu a existat la momentul  formulării acțiunii și nici ulterior, la momentul pronunțării sentinței, soluția de  obligare la plată este  vădit nelegală.

            Recursul este fondat.

            Prin acțiune, reclamanta a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de  a-i aproba și  plăti sumele  cuvenite  cu titlu de  despăgubire pentru daunele provocate  de  secetă concretizată în contravaloarea producției de  grâu de toamnă.

            Curtea de Apel Iași a admis  acțiunea și a obligat pârâtul la plata despăgubirilor  reținând  pur și simplu dreptul reclamantei la  încasarea lor,față de  paguba suferită ca urmare a  calamitării producției de  grâu.

            Or, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din  Legea nr. 381/2002, privind  acordarea despăgubirilor  în caz de calamități naturale în  agricultură, M.A.A.P.M – are obligația de a sesiza  guvernul, care  în funcție de calamitățile naturale, precum și de  mărimea zonei afectate, declara stare de calamitate naturală prin hotărâre.

            Adoptarea unei asemenea hotărâri reprezintă o condiție  esențială  fără de care nu se poate face plata despăgubirilor prevăzute  de Legea nr. 381/2002.

            Cum în cauză s-a declarat stare de  calamitate naturală  în agricultură pentru cultura de  grâu de toamnă – ce a  cuprins județul Vaslui, prin H.G. nr. 1458 din 11 decembrie 2003, ulterior formulării pretențiilor  de  către reclamantă și pronunțării hotărârii Curții de Apel Iași, în mod greșit s-a reținut refuzul  nejustificat al M.A.A.P.M. de  aproba și  plăti despăgubirile  solicitate de reclamantă.

            De altfel, nu numai că nu s-a  dovedit  acest refuz, dar așa cum  rezultă din adresa D.A.D.R. Vaslui nr. 23/7 ianuarie 2004, nu s-a contestat nici un moment documentația  depusă de reclamantă privind evaluarea pagubelor, confirmându-se dreptul acesteia de a încasa despăgubirile după  alocarea sumelor de la buget.

            Astfel fiind,urmează a se  reține ca întemeiat recursul declarat de MAAPM și pe cale de  consecință  a se casa sentința Curții de Apel Iași, și pe fond  respinge acțiunea reclamantei.

                                                PENTRU ACESTE MOTIVE

          ÎN NUMELE LEGII

        DECIDE:

 

            Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și  Mediului împotriva sentinței civile nr.137/CA din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași.

            Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de  reclamanta A.A. Munteni, județul Vaslui, ca nefondată.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi  23 ianuarie  2004.