Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea din 13 decembrie 2002, înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul V.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare și a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea hotărârii nr. 2050 din 24 octombrie 2002 și obligarea pârâtei să emită o hotărâre, prin care să i se recunoască calitatea și drepturile acordate de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, completată și modificată.
În motivarea acțiunii, a susținut că părinții săi au fost strămutați, urmare a evenimentelor din septembrie 1940, pe motive etnice, în localitatea Sisești, județul Maramureș, din localitatea de domiciliu Lucăceni, județul Satu Mare, revenind în anul 1945 la domiciliu.
În această perioadă s-a născut la 16 ianuarie 1944 și reclamantul, solicitând să i se acorde drepturile menționate.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 65/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 2050 din 24 octombrie 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o pe pârâtă să îi recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că părinții având calitatea de refugiați, și copilul născut în această perioadă dobândește statutul juridic de refugiat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând să se constate că instanța a interpretat și aplicat greșit legea, acordând drepturile solicitate de reclamant, care nu este prevăzut în categoria persoanelor menționate în art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Părinții reclamantului au fost strămutați, pe motive etnice, din localitatea de domiciliu, comuna Lucăceni, județul Satu Mare, în localitatea Sisești, județul Maramureș, în septembrie 1940.
În perioada de strămutare care a durat până în anul 1945, s-a născut reclamantul.
În speță este dovedit că familia reclamantului a fost strămutată, fiind deci obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate pentru motive etnice, părinții având calitatea și drepturile acordate de Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c).
De aceleași drepturi beneficiază și copilul născut în perioada refugiului, condițiile grele determinate de persecuția etnică fiind îndurate și de minor, urmând, deci, a primi același regim juridic.
Față de aceste considerente, Curtea constată că hotărârea instanței de fond, nr. 65/CA/2003 – P, este temeinică și legală, astfel că recursul pârâtei este nefondat și urmează a se respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 65/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.