Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 21 noiembrie 2002, reclamantul Y.Z. a chemat în judecată Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, din cadrul Ministerului de Interne, solicitând obligarea pârâtei la acordarea vizei de afaceri necesară pentru desfășurarea activității comerciale.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 57 din 23 ianuarie 2003 prin care a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal reclamantul Z.Y., fără însă a-l și motiva, potrivit prevederilor art. 303 C. proc. civ.
În consecință, întrucât în cauză nu subzistă motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, Curtea, făcând în cauză aplicarea art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constatând nul recursul declarat de Y.Z. împotriva sentinței civile nr. 57 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.