Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 10 ianuarie 2003, reclamantul D.N. a chemat în judecată Casa județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 5591 din 22 noiembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de persoană refugiată, motivat de faptul că deși s-a născut în timpul refugiului părinților săi, a suferit ca și aceștia aceleași privațiuni din motive etnice.
Prin sentința civilă nr. 109 din 4 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 septembrie 1941 – 6 martie 1945, cu plata drepturilor cuvenite de la 7 decembrie 2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa județeană de Pensii Cluj, susținând că situația reclamantului nu este prevăzută de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că la data strămutării părinților, nefiind născut, nu avea domiciliu de unde să fie strămutat, iar Legea nr. 189/2000, cu toate modificările și completările admise de Legea nr. 367/2001 și Legea nr. 127/2002, nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada în care părinții lor au fost strămutați sau refugiați.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul s-a născut la 30 septembrie 1941 în Arad, localitate unde se refugiaseră părinții săi în urma ocupării Ardealului de Nord.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute în acest act normativ cei care au fost strămutați pentru motive etnice în perioada prevăzută de art. 1.
Prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat o include și pe cea de refugiat.
Astfel fiind, și cum reclamantul s-a născut după data la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice, în mod corect s-a apreciat că și acesta a dobândit statutul de refugiat, fiind supus acelorași privațiuni din motive etnice ca și părinții săi.
De altfel, este nerelevantă împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugiului părinților săi, dispozițiile art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 recunoscând drepturile copilului încă de la concepție, dacă se naște viu.
În raport de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de Casa județeană de Pensii Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 109 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.