Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 20 martie 2000, reclamantul D.B. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea acestuia la plata unor daune morale în sumă de 500.000.000 de lei, pentru întârzierea răspunsului la cererea sa din 20 decembrie 1999, refuzul de a-și reconsidera punctul de vedere din adresa B.4/659 din 14 februarie 200, refuzul de a motiva acesta și de a arăta temeiul legal, refuzul de a-i elibera diploma de absolvire a cursului de scafandri în anul 1990 și a carnetului de scafandru, cu obligarea la eliberarea acestor două acte.
Prin sentința civilă nr. 134 din 24 mai 2000 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sector 5 București, apreciind că ordinul atacat este exceptat controlului instanței de contencios administrativ.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ prin decizia nr. 510 din 7 februarie 2001 a admis recursul declarat de D.B. a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
După rejudecare, prin sentința civilă nr. 282 din 17 octombrie 2001 a fost respinsă acțiunea reclamantului cu motivarea neîndeplinirii procedurii prealabile și a tardivității acțiunii.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul D.B., susținând în esență că, întrucât a invocat nulitatea absolută a actelor emise de pârât, termenele pentru constatarea unei nulități absolute sunt imprescriptibile, iar dispozițiile art. 5 din Legea nr.29/1990, sunt neconstituționale.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului nr. O.P nr. 104 din 4 iunie 1991.
Prin hotărârea atacată în mod legal instanța a reținut că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, precum și faptul că termenul de un an prevăzută de alin. (5) al aceluiași articol a fost mult depășit.
Susținerea recurentului privind constatarea nulității absolute a măsurii dispuse urmează a fi înlăturată, dispozițiile Legii nr. 29/1990 – legea cadru în materia contenciosului administrativ fiind de strictă aplicare și interpretare.
Așa fiind, recursul declarat se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.B. împotriva sentinței nr. 282 din 17 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2004.