Ședința publică de la 18 iunie 2003
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actul nr. 9311 din 11 iulie 2001, s-a dispus sesizarea Colegiului jurisdicțional Galați, în vederea obligării SC E. SA București, sucursala de Distribuție Galați, la plata sumei de 19.170.364.240 lei către Fondul de Dezvoltare a Sistemului Energetic, cu titlu de penalități de întârziere, pentru virarea cu întârziere pe parcursul anului 2000, a sumelor datorate.
Colegiul jurisdicțional al municipiului București a dispus, prin sentința nr. 8 din 5 februarie 2002, respingerea ca neîntemeiat a actului de sesizare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că taxa către Fondul de Dezvoltare a Sistemului Energetic se virează în contul special, în termen de 3 zile, numai în cazul încasării contravalorii energiei electrice, nu și în situația compensării, ca modalitate de stingere a obligațiilor de plată.
Astfel, în speță, sucursala Galați a SC E. SA a încasat efectiv suma de 274.026.182.910 lei, s-au stins prin compensare obligații ce însumau 1.603.244.344.330 lei, iar la Fondul Special pentru Dezvoltarea Sistemului Energetic s-a virat suma de 144.120.370.155 lei, depășindu-se obligația instituită prin O.G. nr. 26/1999.
Prin decizia nr. 419 din 19 septembrie 2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul jurisdicțional al Procurorului financiar și a modificat sentința în sensul că a admis actul de sesizare și a obligat unitatea la plata sumei de 19.170.364.240 lei cu titlu de penalități de întârziere către Fondul Special de Dezvoltare a Sistemului Energetic Național.
Pentru a pronunța această din urmă hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2000, unitatea nu a respectat termenul de 3 zile de la încasarea contravalorii energiei electrice pentru plata taxei de dezvoltare, în sumă de 133.386.169.659 lei.
Astfel, sucursala Galați a SC E. a efectuat virări în sumă de 132.452.696.483 lei, rezultând o diferență de 933.473.176 lei, sumă achitată cu O.P. nr.12 din 3 ianuarie 2001, motiv pentru care, în mod justificat, s-au calculat penalități de întârziere de 19.170.364.240 lei.
Penalitățile sunt datorate, întrucât și compensarea obligațiilor și a creanțelor constituie o modalitate de încasare a contravalorii energiei livrate consumatorilor, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (40 din O.G. nr. 26/1990, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 29/1994, potrivit cărora nevirarea în termen a sumelor reprezentând taxa de dezvoltare, se penalizează cu 0,3% pentru fiecare zi de întârziere.
Împotriva deciziei a declarat recurs Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice, E.M.N., sucursala Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, societatea a învederat că secția jurisdicțională a Curții de Conturi a interpretat greșit actele normative prin care s-a instituit obligația de plată a taxei de dezvoltare, reținând, în mod nelegal, că operațiunea de compensare a obligațiilor reprezintă o modalitate de încasare a contravalorii energiei electrice și în raport de data compensării se calculează termenul de 3 zile prevăzut pentru virarea sumelor datorate Fondului Special de Dezvoltare.
În realitate, a susținut recurenta, există încasare numai și dacă sunt transferate lichiditățile bănești, compensarea fiind o modalitate de stingere a obligațiilor, fără trecerea lichidităților de la o persoană juridică la alta.
Întrucât nu se poate pune semnul egalității între „încasare și compensare”, instanța secției jurisdicționale a adăugat la lege, stabilind că unitatea avea obligația de plată a taxei de dezvoltare în termen de 3 zile de la data compensării și prin depășirea acestei date datorează penalități de întârziere.
De altfel, a mai arătat recurenta, este scutită de plata acestor penalități, întrucât achitând debitele restante, beneficiază de înlesnirile acordate prin art. 12 din O.U.G. nr. 40/2002 privind recuperarea arieratelor bugetare.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că prin decizia recurată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3 din O G nr. 26/1999, potrivit cărora veniturile Fondului Special pentru Dezvoltarea Sistemului Energetic Național se colectează într-un cont special, pe măsura încasării contravalorii energiei electrice și termice livrate consumatorilor.
Întrucât textul de lege nu precizează care sunt modalitățile de încasare a energiei livrate, în mod corect s-a luat în considerare și compensarea creanțelor și a obligațiilor convenită de recurentă cu partenerii săi comerciali cărora le-a livrat energie electrică.
În cadrul acestei operațiuni, agenții economici implicați, înregistrând după caz, încasarea sau plata obligațiilor și a creanțelor, în valoarea facturilor emise de recurentă, se regăsește și taxa de dezvoltare a sistemului energetic care trebuia achitată în termenul legal de 3 zile de la data compensării.
Întrucât această taxă a fost plătită cu întârziere, la data realizării disponibilităților în contul sucursalei, aceasta datorează penalitățile de întârziere calculate prin actul de sesizare.
Nu este fondat nici motivul de recurs privind incidența O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, potrivit căreia recurenta ar fi scutită de la plata penalităților de întârziere.
Acest act normativ prevede condițiile în care se aprobă de către creditorii bugetari acordarea înlesnirilor de plată pe baza unor criterii de performanță economico-financiară și de disciplină fiscală a contribuabililor, astfel încât analiza acestor criterii, stabilirea punctajului fiecărui debitor și în final, aprobarea facilităților constituie o problemă de executare, nefiind de atributul instanței.
În raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice E.M.N., sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Galați, împotriva deciziei nr. 419 din 19 septembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.