Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 27 decembrie 1997, reclamanții Ministerul Educației Naționale, Consiliul Local al municipiului Deva și Grupul Școlar Transilvania au chemat în judecată Ministerul Transporturilor, SC C. SA Deva, F.P.P. Banat - Crișana, F.P.S și Asociația C. Programul acțiunilor salariaților, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992, emis în favoarea SC C. SA pentru 2106 mp. teren intravilan; nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu F.P.S. și F.P.P. Banat Crișana, având ca obiect acțiunile aferente căminului de nefamiliști din Deva, înscris în C.F. nr. 735/1 cu nr. top 3398/1; rectificarea cărții funciare în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate pe numele SC C. SA asupra căminului de nefamiliști și terenului aferent, precum și evacuarea necondiționată a acesteia.
În motivarea cererii lor, reclamanții au susținut că terenul în litigiu face parte din suprafața de 3400 mp intravilan – proprietate tabulară a Statului român și aflat în folosința Ministerului Educației Naționale. Pe acest teren au funcționat numai așezăminte școlare, iar din 1987 pentru Liceul Auto, aflat sub patronatul Ministerului Transporturilor s-a construit un internat destinat cazării și servirii mesei de către elevi.
Pe considerentul că acest internat a fost realizat din fondurile de investiții ale fostei I.T.A. Deva, în mod abuziv, SC C. SA – înființată în urma divizării I.T.A. - și-a înscris construcția în patrimoniul său, solicitând, apoi, în condițiile H.G. nr. 834/1991 eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent.
În opinia reclamanților, certificatul astfel obținut este lovit de nulitate, fiind emis cu încălcarea dispozițiilor art. 3 H.G. nr. 834/1991, terenul solicitat făcând parte din domeniul public de interes local.
Prin încheierea nr. 1122 din 3 martie 1998, Curtea Supremă de Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul București.
Prin sentința civilă nr. 1398/26 noiembrie 1999, secția a III-a civilă a Tribunalului București a respins acțiunea reținând că la apariția Legii nr. 15/1990, SC C. SA avea în administrare și, respectiv, în patrimoniu Căminul de nefamiliști, conform autorizației pentru executare lucrării nr. 217/5113 și ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din lege a devenit de drept proprietară atât asupra construcției, cât și asupra terenului aferent.
S-a mai reținut că protocolul din 14 februarie 1991 invocat de reclamanți drept dovadă a dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu, nu numai că nu este translativ de proprietate, dar nu este nici valabil, fiind încheiat cu o unitate, respectiv C.T.A., desființată prin H.G. nr. 1264/1991.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Educației Naționale și Consiliul Local al municipiului Deva.
Prin decizia civilă nr. 271 din 18 mai 2000, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile; a desființat sentința nr. 1398/1999 și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la secția de contencios administrativ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs SC C. SA și Ministerul Transporturilor, constatat nul și, respectiv, anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 781/2001 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.
Învestită cu soluționarea pricinii, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1388 din 18 octombrie 2001, a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992 și ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni, radierea din Cartea funciară a înscrierii dreptului de proprietate al SC C. SA, precum și cel privind evacuarea necondiționată a acesteia.
S-a reținut că SC C. SA a avut în patrimoniu și a administrat căminul de nefamiliști – asupra căruia în mod legal a dobândit dreptul de proprietate în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990 și în aceleași condiții a obținut și terenul de 2106 mp, prin certificatul de atestare emis de Ministerul Transporturilor cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, documentația întocmită în acest scop fiind avizată de Consiliul Județean Hunedoara.
În ce privește protocolul din 14 februarie 1991 invocat de reclamanți drept dovadă a dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu a apreciat că nu este valabil, Centrala de Transport Auto cu care s-a încheiat fiind desființată la data semnării protocolului.
Referitor la celelalte capete de cerere ale acțiunii reclamanților, instanța le-a apreciat ca fiind inadmisibile, întrucât reclamanții nu au solicitat disjungerea sau declinarea lor.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs Colegiul Tehnic Transilvania și Ministerul Educației și Cercetării, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ.
În esență, recurenții au susținut că eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.09 nr. 002/1992 s-a făcut prin fraudă la lege, SC C. SA neavând nici un titlu – în anexa la documentația întocmită pentru obținerea certificatului fiind menționată drept titlu – autorizația de construcții.
Mai mult, terenul în litigiu s-a dovedit a fi proprietatea tabulară a statului român, situație în care în conformitate cu dispozițiile art. 3 H.G. nr. 834/1991, el nu putea face obiectul certificatului.
Criticând soluția, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, recurenții au susținut că aceasta se află în contradicție cu probele administrate și din care a rezultat că SC C. nu a avut nici un moment în administrare căminul de nefamiliști, acesta fiind edificat pentru nevoile unității de învățământ, respectiv Liceul Auto, devenit Grupul Școlar Transilvania și folosit ca atare.
Recursurile sunt fondate.
Suprafața de 2106 mp teren ce face obiectul Certificatului de atestare M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992, eliberat de Ministerul Transporturilor în favoarea SC C. SA, face parte din totalul de 3325 mp, înscris în Cartea Funciară nr. 735 nr. top 3398, ca fiind proprietate de stat cu drept de folosință instituit în favoarea Ministerului Învățământului, drept intabulat – după cum rezultă din extrasul de Carte Funciară depus la dosar.
Pe acest teren au funcționat numai așezăminte școlare.
În 1987, pentru nevoile Liceului Auto, actual Grupul Școlar Transilvania, patronat la vremea aceea de Ministerul Transporturilor s-a început construirea unui internat și cantină pentru elevi, fondurile necesare fiind alocate de fosta I.T.A. Deva.
În 1990, această unitate s-a divizat în mai multe societăți comerciale dintre care SC C. SA, care și-a înscris internatul (cămin de nefamiliști) în patrimoniu ,solicitând în aceleași timp și eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent.
Nu numai că înscrierea în patrimoniu s-a făcut abuziv așa cum de altfel au reținut și organele de control ale Curții de Conturi cu prilejul verificării unității, dar societatea comercială a invocat dreptul de administrare asupra acestui imobil fără a putea dovedi acest drept și susținând constant că protocolul din 14 februarie 1992 privind transmiterea întregii baze materiale a Grupului Școlar Profesional Auto Deva, nu este valabil fiind semnat cu Centrala Auto de Transport – unitate desființată prin H.G. nr. 1264/1990.
Ori, protocolul depus la dosar, are titulatura și poartă ștampila M.L.P.A.T.- Subsecretariatul de Stat Transporturi și nicidecum C.T.A., cum s-a susținut.
Astfel fiind, greșit instanța de fond a reținut că la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 I.T.A. Deva ar fi avut în administrate operativă căminul.
De altfel, recepția căminului s-a efectuat în octombrie 1990, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 940/1990, în vigoare la acel moment și când întregul patrimoniu al școlilor tutelate de alte ministere a trecut la Ministerul Învățământului.
Întocmind documentația necesară în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent căminului de nefamiliști, SC C. SA nu a respectat dispozițiile H.G. nr. 834/1991 și nu a depus documentele cerute de „Criteriile privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniului societății comerciale cu capital de stat” nr. 2665/1992 și 1 C/311 din 28 februarie 1992 ale Ministerului Economiei și Finanțelor, M.L.P.A.T. și Circulara nr. 85415/1993 a Ministerului Agriculturii și Alimentației, respectiv: titlul de proprietate asupra terenului, procesul verbal de vecinătate și dovada înscrierii folosinței actuale a clădirilor pe planșa 1 din documentație, situație confirmată de altfel și de Consiliul Județean Hunedoara.
Mai mult, dând dovadă de rea credință în lipsa titlului de proprietate sau a oricărui alt act din care să rezulte că terenul solicitat se află în folosința sau administrarea sa, SC C. SA a depus autorizația de construcție nr. 217/5113/1987 - document ce nu echivalează cu un titlu de proprietate.
Ori, din Cartea Funciară nr. 735 nr. top 3398, rezultă fără dubiu că terenul este proprietate de stat și aparține domeniului public de interes local, fiind dat în folosința Ministerului Învățământului.
Astfel fiind, și având în vedere dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 834/1991 potrivit cărora „prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991 nu se aplică terenurilor care, în condițiile legii, fac parte din domeniul public, precum și terenurilor cărora le sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 746/1991” - terenul în litigiu nu putea face obiectul certificatului de atestare.
Eliberarea acestui act cu încălcarea dispozițiilor imperative menționate atrage nulitatea lui.
În consecință, se impune admiterea recursului declarat de Grupul Școlar Transilvania și Ministerul Educației și Cercetării, casarea sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și, pe fond, admiterea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992.
În ce privește celelalte capete de cerere și anume, anularea contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate cu F.P.P. Banat Crișana și F.P.S; rectificarea de carte funciară și evacuarea necondiționată a SC C. SA, urmează a se reține că nu pot fi supuse cenzurii instanței de contencios administrativ, nefiind îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990, părțile putând să-și valorifice aceste pretenții pe calea unei acțiuni la instanța de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Colegiul Tehnic Transilvania Deva, județul Hunedoara, precum și de Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 1388 din 18 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond admite parțial acțiunea formulată de Colegiul Tehnic Transilvania Deva, județul Hunedoara, Ministerul Educației și Cercetării și Consiliul Local Deva, în sensul că anulează certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992, emis de Ministerul Transporturilor în favoarea SC C. SA Deva.
Respinge ca inadmisibile capetele de cerere privind: anularea contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate cu F.P.S. și F.P.P. Banat Crișana; rectificarea cărții funciare C.F. nr. 735/1 nr. top 3398/1, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate pe numele SC C. SA, precum și cel privind evacuarea necondiționată a acesteia.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.