Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 2439/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1 august 2001, reclamantele SC Ș.Ș. SA Târgu Mureș și SC V.C. SRL Târgu Mureș au chemat în judecată Ministerul Transporturilor și Autoritatea Rutieră Română, solicitând anularea Ordinului nr. 412/2000, emis de Ministerul Transporturilor, pentru aprobarea Nomenclatorului de funcții ale personalului care lucrează în transportul rutier și concură la siguranța circulației; suspendarea actului atacat până la soluționarea cauzei, obligarea pârâților la despăgubiri civile constând în daune materiale și morale și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus ca cei ce desfășoară anumite activități legate de transportul rutier – exceptând funcțiile prevăzute în Nomenclatorul anexă la ordin – să fie examinați medical și psihologic numai în rețeaua sanitară a Ministerului Transporturilor, cu încălcarea dreptului reclamantelor de a îndeplini activitate de examinare psihologică a conducătorilor auto, drept dobândit prin autorizații emise de Ministerul Transporturilor, în temeiul reglementărilor anterioare.

Prin sentința civilă nr. 301/2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, reținându-se că nu au fost respectate dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 și că Autoritatea Rutieră Română nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, a fost îndeplinită existând plângere prealabilă, că în mod nejustificat instanța de fond a respins solicitarea de înaintare la Curtea Constituțională a cererii privind invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1-3 din O.U.G. nr. 41/1998; că, în mod greșit, s-a apreciat că a fost depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, întrucât ordinul nu a fost comunicat reclamantelor, iar acțiunea a fost formulată în termenul de 1 an prevăzut de același text legal; în ce privește fondul pricinii, se susține temeinicia acțiunii.

Verificând cauza în funcție de recursul formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, plângerea prealabilă administrativă se formulează în termen de 30 zile de la comunicarea actului. Ordinul atacat are caracter normativ, (M. Of., nr. 372/10.08.2000). Ca urmare, termenul de 30 de zile se calculează de la data publicării actului normativ. Cum reclamantele au formulat reclamația administrativă la data de 10 iulie 2001, termenul legal a fost cu mult depășit, astfel încât în mod just acțiunea a fost respinsă.

În cauză nu are aplicabilitate alineatul ultim al art. 5 din Legea nr. 29/1990, referitor la termenul de 1 an pentru formularea acțiunii, deoarece nu se poate nesocoti alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 29/1990 privind termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile.

Termenul de 30 de zile este un termen de prescripție care s-a împlinit, fără ca recurentele să-și fi exercitat dreptul de a formula reclamația administrativă și fără să fi invocat și să fi probat existența vreunui caz de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție.

Având în vedere soluția adoptată de instanța de fond, care este legală și temeinică, celelalte motive de recurs nu se pot analiza, nerespectarea procedurii prealabile determinând nepromovarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de SC Ș.Ș. SA Târgu Mureș și de SC V.C. SRL Târgu Mureș împotriva sentinței nr. 301 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2003.