Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 3 decembrie 2002, reclamanta G.Z. a solicitat anularea hotărârii nr. 4898/2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărârea prin care să-i fie acordate drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta s-a refugiat din orașul Luțk din Rusia și s-a stabilit la Focșani în perioada 1942 - 1944 ca urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși cetățenii ruși în timpul ocupației germane.
Prin sentința civilă nr. 41/2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, reținându-se că O.G nr. 105/1999 se referă numai la cetățenii români.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că este pe teritoriul României din anul 1942, că în perioada 1942 – 1944 s-a aflat în lagărul german din Focșani din motive etnice și ulterior a primit cetățenia română.
Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate, care circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, reglementează dreptul la indemnizație de care persoanele, cetățeni români, beneficiază ca urmare a persecuțiilor pe motive etnice de care au suferit în timpul regimurilor instaurate în România în perioada 6 septembrie 2940 – 6 martie 1945.
Recurenta, în perioada avută în vedere de actul normativ, nu era cetățean român, iar persecuțiile pe motive etnice pe care le-a suferit au fost consecința unor evenimente petrecute în fosta Uniune Sovietică.
Ca urmare, prevederile O.G. nr. 105/1999 cu modificările ulterioare nu sunt aplicabile recurentei pentru situația în care s-a aflat în perioada precizată, deoarece aceasta nu era cetățean român.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.Z. împotriva sentinței civile nr. 41 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2003.