Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 34097 din 10 iunie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că a făcut dovada că s-a refugiat din orașul Luțk din Rusia și s-a stabilit în Focșani, în perioada 1942- 1944, ca urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși cetățenii ruși în timpul ocupației germane din al doilea război mondial.
Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 40 din 14 ianuarie 2002, a respins acțiunea, reținând că, în perioada la care face referire O.G. nr. 105/1999, reclamanta nu era cetățean român, iar persecuțiile etnice de care a suferit au fost consecința unor evenimente petrecute în afara teritoriului României, respectiv în fosta Uniune Sovietică.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că de la data deportării (1942) și până în anul 1944 nu a avut nici o cetățenie, iar în această perioadă s-a aflat din motive etnice, în lagărul german din Focșani, astfel că beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999.
Recursul este nefondat.
În adevăr, beneficiază de prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, din cele prevăzute expres de lege.
Or, în cauză, așa cum corect a reținut prima instanță, nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor legale precizate, întrucât, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, reclamanta nu era cetățean român și totodată, persecuțiile etnice de care a suferit au fost consecința evenimentelor petrecute pe teritoriul altui stat, respectiv a Uniunii Sovietice.
În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentinței civile nr. 40 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2003.