Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 3 decembrie 2002 reclamantul N.M.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 4682/2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
Prin sentința civilă nr. 75/2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă reținându-se că reclamantul, născut în timpul refugiului părinților săi, beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta, susținând că reclamantul nu are calitate de refugiat, nefiind‚ întrunite condițiile impuse de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și de dispozițiile art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 127/2002. S-a mai arătat că reclamantul nefiind născut la momentul refugierii părinților, nu și-a schimbat domiciliul din cauza persecuțiilor etnice la care nu a fost supus.
Verificând cauza în funcție de motivul de recurs formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii lor născuți în perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului părinților să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam., art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954 copiii minori nu pot avea decât același domiciliu cu părinții lor. În acest sens soluția instanței de fond este legală și echitabilă.
Cum reclamantul s-a născut la data de 2 martie 1944 în orașul Timișoara, localitate în care se refugiaseră părinții săi, din orașul Cluj, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 75 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 iunie 2003.