Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la 16 iunie 2003 reclamanta D.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor solicitând anularea hotărârii nr. 5085 din 30 mai 2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
In motivarea cererii sale reclamanta a arătat că se consideră beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 așa cum de altfel rezultă din actele depuse în susținerea contestației sale.
Curtea de Apel Oradea prin sentința civilă nr. 286/CA/2003, a admis acțiunea reclamantei.
A anulat hotărârea nr. 5085 din 30 mai 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî, astfel instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi în localitatea în care aceștia s-au refugiat; iar copii născuți în refugiu au același statut cu părinții lor respectiv au suferit persecuții entice pe toată perioada cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării pământului românesc.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut în esență că reclamanta nu beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr.189/2000 întrucât nu era născută la data strămutării părinților săi și ca urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede norma legală precitată iar legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu pentru a se deschide dreptul la moștenire.
Recursul este nefondat.
Nu se contestă că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi în anul 1942.
Potrivit prevederilor art .1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 286/CA/2003-P din 7 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.