Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 9 octombrie 1995, reclamanta B.M. a chemat în judecată Comisia Locală Pucioasa, de aplicare a Legii nr. 18/1991 și pe primarul orașului, în calitate de președinte al acestei comisii, solicitând obligarea acestora la punerea sa în posesie pentru suprafața de 10 ha teren, situat în orașul Pucioasa, reconstituită conform sentinței civile nr. 866 din 26 ianuarie 1995, a Judecătoriei Târgoviște.
Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1059 din 2 noiembrie 1996, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârât s-o pună în posesie pe reclamantă pentru suprafața de 32.221 mp teren, din care 10.000 mp vegetație forestieră, urmând ca pentru diferența de 67.798 mp să primească acțiuni de la SC P. Pucioasa SA.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 740 din 17 septembrie 1997, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
După rejudecare, prin sentința civilă nr. 754 din 12 septembrie 2000, a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta, conform raportului de expertiză întocmit de ing. D.R., pentru terenurile din străzile Fructelor, Liliacului și Nufărului în suprafața de 4614 mp, situate în zona centrală a orașului Pucioasa și deținute cu acte autentice de alte persoane, pe care au fost edificate construcții, să-i acorde aceeași suprafață pe alte amplasamente din oraș.
Pentru terenurile din pct. Pe platou, prelungirea Liliacului – Fructelor, Aluniș și Pătrana, libere, s-a stabilit reclamantei să fie pusă în posesie, iar pentru cele ocupate cu acte autentice de alte persoane, fie să i se acorde suprafețe similare, fie să fie despăgubită conform raportului de expertiză (cu 2,8 dolari SUA/mp).
Pentru terenurile din pct. Râpă s-a stabilit valoarea de despăgubire la 1,79 dolari SUA/mp, iar pe terenurile ocupate de SC P. Pucioasa care sunt libere, să fie pusă în posesia reclamantei.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost constatat nul prin decizia nr. 49 din 1 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești secția de contencios administrativ și comercială, pentru nemotivarea recursului.
Împotriva sentinței civile nr. 754 din 12 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 49/2001, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, la data de 3 iulie 2001, a declarat recurs în anulare, susținând că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii.
În motivarea recursului în anulare, se arată că deși instanța reține că pentru mare parte din teren există o imposibilitate obiectivă de punere în posesie pe vechile amplasamente, obligă totuși pârâta la echivalentul în bani al acestor terenuri, procedură nelegală potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991.
În ce privește terenurile situate pe raza I.A.S. - urilor, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia făcută în acțiuni și nu cum a dispus instanța, pe terenurile care a apreciat că sunt libere.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (M. Of. nr.1/05.01.1998), terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperativelor sau altor persoane îndreptățite pentru construcții de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
În alin. (2) se precizează că foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan în imediata vecinătate.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) art. 30 al Legii nr. 18/1991, pentru terenurile situate în perimetrul I.A.S. - urilor sau fostelor I.A.S. - uri reorganizate în societăți comerciale pe acțiuni, foștii proprietari pot opta pentru acțiuni la aceste societăți. În cazul în care nu optează pentru a deveni acționari, li se va stabili dreptul de proprietate potrivit art. 14 și 15 din lege, din terenurile ce nu au fost aduse în asociație.
În speță, reclamantei B.M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 10 ha teren situate atât în intravilanul orașului Pucioasa, cât și în extravilanul acestei localități. Conform raportului de expertiză tehnică, întocmit de ing. D.R., terenul intravilan este deținut în prezent de alte persoane, cu acte autentice, având edificate construcții și anexe gospodărești, iar o altă parte din teren se află în perimetrul fostului I.A.S. Pucioasa, reorganizat în SC P. Pucioasa, care deține titlu de proprietate potrivit H.G. nr. 834/1991.
Instanța, deși reține că pentru mare parte din teren există o imposibilitate obiectivă de punere în posesie pe vechile amplasamente, obligă, totuși, pârâta la plata în echivalent bănesc a acestor terenuri.
Soluția este nelegală, întrucât procedura specială instituită de Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede posibilitatea despăgubirii foștilor proprietari prin echivalent bănesc, ci doar cu terenuri în compensare, pe alte amplasamente.
În ceea ce privește terenurile situate pe raza I.A.S. - urilor, reconstituirea dreptului de proprietate se face în acțiuni și nu cum a dispus instanța, pe terenurile care a apreciat că sunt libere.
Reconstituirea se poate face în natură, dar nu cu terenuri din cele aparținând societăților comerciale constituite, ci cu terenuri rămase în patrimoniul comunei.
Instanța a fost lipsită de rol activ, nu s-a preocupat de stabilirea situației actuale a fiecărei parcele de teren și de natura titlurilor deținătorilor actuali ai terenurilor.
Întrucât instanța a stabilit o altă modalitate de punere în posesie, prin echivalent bănesc și respectiv, prin atribuirea unor terenuri pe amplasamente care, potrivit dispozițiilor legale în materie nu pot fi restituite în natură foștilor proprietari, hotărârea este nelegală.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., coroborate cu art. 53 din Legea nr. 18/1991 și art. 725 C. proc. civ., se va admite recursul în anulare, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre o nouă judecată instanței competente, respectiv judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în vederea stabilirii modalităților legale de punere în posesie a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 754 din 12 septembrie 2000 a Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare, Judecătoriei Pucioasa.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.