Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 87 din 7 septembrie 2000 a Colegiului jurisdicțional Botoșani, s-a respins actul de sesizare al Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Botoșani, privind pe G.V., M.I. și G.T., pentru plata în solidar a despăgubirilor civile în sumă de 112.735.629 lei și respectiv, 106.160.607 lei, cu dobânda aferentă, către Consiliul Local Dorohoi.
În urma recursului declarat de procurorul financiar, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României, prin decizia nr. 543 din 28 noiembrie 2000, a admis recursul jurisdicțional, a casat sentința recurată și a remis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin sentința nr. 51 din 29 august 2001, Colegiul jurisdicțional Botoșani a respins sesizarea Compartimentului de Control al Camerei de Conturi Botoșani.
În urma recursului jurisdicțional formulat de procurorul financiar de pe lângă Curtea de Conturi Botoșani, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 642/2001 a respins recursul.
Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României a declarat recurs în anulare, jurisdicțional, împotriva sentinței nr. 51 din 29 noiembrie 2001 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Botoșani și a deciziei nr. 642 din 22 noiembrie 2001 a secției jurisdicționale.
În motivarea recursului în anulare jurisdicțional, Procurorul General Financiar a sesizat că, potrivit procesului/verbal de constatare din 15 iunie 1998, privind verificarea realității lucrărilor și a prețurilor înscrise în situațiile de lucrări aferente obiectivului de investiții Consolidare Versant 1 Mai Dorohoi, a rezultat printre altele plata nejustificată a sumei de 52.704.076 lei, compusă din 7.098.405 lei, reprezentând diferență de preț la articolul Tra 01 A 05 și 45.605.671 lei, materiale plătite a doua oară pe lunile iunie și august 1997, la aceeași lucrare.
Cele două instanțe au omis să se pronunțe cu privire la suma de 52.704.076.
Prin decizia nr. 30 din 19 iunie 2002, a secției jurisdicționale de pe lângă Curtea de Conturi a României, s-a respins recursul în anulare jurisdicțional declarat de procurorul general financiar.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
În întâmpinarea depusă de intimatul M.I., s-a arătat că atât secția jurisdicțională, cât și Colegiul jurisdicțional Botoșani nu au omis să se pronunțe cu privire la suma de 52.704.076 lei, dimpotrivă, în dosarul nr. 10/2001, s-a depus toată documentația ce făcea obiectul cauzei în rejudecare, în care la pagina 19 se afla copia facturii nr. 2789734 din 22 februarie 2001, prin care s-a recuperat de la SC C. SRL suma de 52.704.076 lei ce făcea obiectul aplicării Ordinului nr. 792/1994, cu privire la încasarea și decontarea lucrărilor de construcții montaj, act normativ în baza căruia s-au încheiat contractele de construcții montaj.
Așa fiind, în mod eronat s-a apreciat prin recursul în anulare jurisdicțional că instanțele nu s-au pronunțat asupra sumei de 52.704.075 lei, deoarece ele au avut-o în vedere, această sumă fiind parte componentă din suma totală de 112.735.629 lei, în legătură cu care s-au pronunțat.
Nefiind prejudiciu, nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a intimaților.
Împotriva deciziei nr. 30 din 19 iunie 2002 a formulat recurs jurisdicțional Procurorul General Financiar, criticând-o astfel:
Nici Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Botoșani și nici secția jurisdicțională n-au examinat cererea de obligare a pârâților M.I. și G.T. la plata cu titlu de despăgubiri civile a sumei de 52.704.076 lei și a foloaselor nerealizate, formulată prin încheierea din 2 iulie 1998 a completului, constituit conform art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 94/1992.
Deși s-a făcut dovada recuperării sumei de 52.704.075 lei cu factura nr. 2789734 din 22 februarie 2001, persoanele răspunzătoare nu au fost obligate la plata foloaselor nerealizate, aferente acestei sume, aspect asupra căruia instanțele nu s-au pronunțat.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
În mod judicios, secția jurisdicțională a motivat faptul că suma de 52.704.075 lei, a fost inclusă în „prejudiciul” de 112.735.629 lei, asupra căreia instanțele s-au pronunțat.
Cu referire la foloasele nerealizate privind suma de 52.704.075 lei, potrivit încheierii nr. 38 din 2 iulie 1998 a Camerei de Conturi Botoșani, Compartimentul de Control Financiar, se constată că nu este o nepronunțare.
Consiliul Local al municipiului Dorohoi, în mod constant și prin punctul de vedere depus la instanța supremă, a menționat că lucrările de construcții la data controlului și în prezent, sunt în curs de derulare, iar cu referire la foloasele nerealizate privind suma de 52.704.276 lei, în primul rând suma s-a recuperat, Primăria Dorohoi fiind debitoare cu suma de plată neachitată către SC C. SRL.
Față de împrejurarea că și în expertiza tehnică se exprimă punctul de vedere însușit de instanță privind lipsa prejudiciului, cu referire la sumele stabilite prin încheierea nr. 38 din 2 iulie 1998 a Camerei de Conturi Botoșani, astfel că neexistând prejudiciu, nu se pot pretinde foloase necuvenite.
Pentru considerentele expuse, neexistând motive care să ducă la casare, se va respinge recursul declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 30 din 19 iunie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.