Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 octombrie 2002, la Curtea de Apel București, L.Ș. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 763 din 4 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că în privința deciziei nr. 6401 din 16 septembrie 2000, emisă de U.A.R., ar opera autoritatea de lucru judecat, întrucât în mod separat în timpul desfășurării litigiului de față, a făcut o cerere de suspendare a acestei decizii care s-a admis, deci este definitivă.
Cât privește suspendarea deciziei nr. 181 din 12 iulie a Baroului Brăila, operează excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, deoarece decizia Baroului poate fi atacată numai la Comisia Permanentă a U.A.R.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că L.Ș. a cerut în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea deciziei nr. 6401 din 16 septembrie 2000 a U.A.R., precum și a deciziei nr. 181 din 12 iulie 2000, emisă de Baroul Brăila, până la soluționarea litigiului existent, privind anularea celor două decizii.
Prin sentința nr. 763 din 4 septembrie 2002, Curtea de Apel București a respins excepția autorității lucrului judecat invocată de Baroul Brăila și a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului L.Ș., în contradictoriu cu U.A.R. și cu Baroul Brăila.
Instanța a precizat că reclamantul, avocat în Baroul Brăila, a fost supendat din profesia de avocat, prin decizia nr. 181 din 12 iulie 2000, până la pronunțarea unei sentințe penale irevocabile în dosarul penal, în care acesta este cercetat pentru mai multe infracțiuni ce aduc atingere prestigiului profesiei de avocat.
Instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, iar în speță ,nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv „un caz bine justificat”, măsura fiind „necesară” pentru „prevenirea unei pagube iminente”.
Faptul că familia reclamantului are o situație materială precară nu este o situație nouă și întemeiată, ce ar justifica aplicarea art. 9 din Legea nr. 29/1990, situația precară existând și anterior luării măsurii de suspendare din profesie.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat, în mod corect instanța a respins-o, cât timp o cerere de suspendare a executării actului administrativ, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, poate fi făcută din nou, dacă s-au administrat condițiile avute în vedere la soluționarea primei cereri.
Cât privește netemeinicia cererii de suspendare este de reținut că inculpatul nu este cercetat pentru comiterea mai multor infracțiuni și până acum nu s-a pronunțat o sentință definitivă irevocabilă, privind nevinovăția inculpatului.
Deci, recursul de față este neîntemeiat, sentința atacată în cauză fiind legală și temeinică, instanța făcând corect aplicarea art. 9 din Legea nr. 29/1990 și a art. 84 din Statutul profesiei de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.Ș., împotriva sentinței civile nr. 763 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.