Ședința publică de la 27 iunie 2003
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dâmbovița prin decizia nr. 279 din 23 februarie 2001 a declinat competența de soluționare a contestației formulată de R.F., D.E. și I.M.N., împotriva deciziilor de imputare nr. 215 din 5 octombrie 1999 și 231 din 22 octombrie 1999, emise de SNP Petrom – sucursala PECO Dâmbovița, în favoarea Colegiului jurisdicțional Dâmbovița, în conformitate cu art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002.
Colegiul jurisdicțional Dâmbovița a Curții de Conturi prin sentința nr. 128 din 9 octombrie 2002, a dispus admiterea contestației și anularea deciziilor de imputare.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin deciziile 215 din 5 octombrie 1999 și 231 din 22 octombrie 1999, intimata a imputat contestatoarelor suma de 4.480.200 lei și, respectiv 2.567.300 lei.
În urma inventarierilor din 24 august 1999 s-a constatat o lipsă de 75 l. benzină regulator, 657 l. benzină premium și 12 l. motorină, iar la cea de a doua inventariere din 1 septembrie 1999 o lipsă de 207 l. benzină premium și 125 l. motorină.
Expertiza contabilă a arătat că diferența în plus sau în minus trebuiau înregistrate zilnic, iar în perioada 1 noiembrie al anului curent până la 30 octombrie a anului următor au loc compensări ale minusurilor cu plusurile înregistrate.
Expertul a stabilit că operațiunile de compensare a minusurilor din perioada caldă cu plusurile din sezonul rece nu au fost evidențiate clar și din acte nu a rezultat dacă s-a ținut cont de acestea la valorificarea inventarelor de către intimată, dar a concluzionat că lipsurile au fost imputate prematur fără o analiză riguroasă a cauzelor care au condus la producerea lor și că prejudiciul este incert.
Instanța, având în vedere concluziile expertizei, a înlăturat prezumția de vinovăție instituită prin Legea nr. 22/1999 și a exonerat de răspundere pe contestatoare.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 685 din 5 decembrie 2002 a respins recursul jurisdicțional formulat de SNP Petrom - sucursala PECO Dâmbovița, reținând că recurentul nu a reușit să combată concluziile expertizei tehnice și anume, faptul că prejudiciul s-a stabilit fără a analiza datele problemei în mod temeinic că prejudiciul este incert și nu sunt întrunite condițiile răspunderii materiale în sarcina contestatoarelor.
Considerând decizia netemeinică și nelegală intimata a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea deciziei, admiterea recursului și casarea sentinței Colegiului jurisdicțional și, în fond, respingerea contestației.
Se susține că, probele dosarului fac dovada vinovăției contestatoarelor, care nu au sesizat pierderile conducerii unității în termen de 24 ore conform art. 9 din HCM nr. 2230/1969, nu au completat corect rapoartele de gestiune, iar prejudiciul este cert, comisia de inventariere efectuând operațiunile de compensare și de aplicare a cotelor legale de perisabilități.
Recursul este nefondat.
Prin deciziile nr. 215 din 5 octombrie 1999 și 231 din 22 octombrie 1999 , SNP Petrom - sucursala PECO Dâmbovița, a imputat contestatoarelor lipsa unor cantități de benzină regulator, premium și motorină.
Acestea s-au apărat arătând că nu au culpă, lipsurile nu sunt ca urmare a activității lor în stație sau a nerespectării procesului tehnologic, ci se datorează procesului de evaporare și a diferenței de temperatură.
Art. 102 alin. (1) C. muncii, prevede că persoanele încadrate în muncă răspund pentru pagubele produse din vina și în legătură cu munca lor, iar sarcina dovedirii culpei revine, în general unității, conform art. 178 din același cod.
De la regula generală, există excepții în cazul lipsurilor în gestiune, când potrivit art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969, se instituie o prezumție de culpă în sarcina gestionarului, prezumție relativă, ce poate fi răsturnată prin proba contrarie.
În cauză s-au efectuat două expertize: tehnică și contabilă.
Expertul tehnic arată că prejudiciul este incert și nu este imputabil contestatoarelor, deoarece există incertitudini de natură tehnică în calibrarea incorectă a rezervoarelor de către intimată și au existat pierderi și evaporări peste nivelul consumurilor tehnologice acordate de Centrala PECO – deoarece luna august este cea mai călduroasă lună din an, iar consumurile sunt calculate ca o medie pentru cele șase luni mai calde din an.
Expertul contabil, a arătat că diferențele în plus sau în minus trebuie să se înregistreze zilnic, iar în perioada 1 noiembrie anul curent până la 31 octombrie a anului următor au loc compensări ale minusurilor cu plusurile înregistrate.
S-a precizat că cele două inventare au avut loc la prima oră a dimineții, iar scăderea temperaturii pe timpul nopții a favorizat constatarea unor diferențe în minus, iar recepționarea unor cantități de carburant la ora 12 - 14, când temperaturile ajungeau la + 35oC poate conduce la recepționarea efectivă a unor cantități mai mici decât cele înscrise în documente.
S-a concluzionat că lipsurile au fost imputate prematur fără o analiză riguroasă a cauzelor care au condus la producerea lor și că prejudiciul este incert.
Instanța în mod justificat având în vedere cele de mai sus a înlăturat prezumția de vinovăție prevăzută de Legea nr. 22/1969 și a exonerat pe contestatoare de răspundere.
În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SNP Petrom - sucursala PECO Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 685 din 5 decembrie 2002 a secției jurisdicționale Curții de Conturi .
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.