Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul R.D. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Harghita, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună modificarea hotărârii nr. 856 din 1 noiembrie 2002, întrucât s-a omis de către pârâtă perioada 20 aprilie 1953 – 25 mai 1995 înscrisă în livretul militar, ca efectuată în construcții, fapt care îl păgubește.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 25 din 3 februarie 2003 a admis contestația petiționarului R.D., constatând că în perioada 26 mai 1952 – 25 mai 1955 contestatorul a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă și beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 și urm. din Legea nr. 309/2002.
Totodată a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre care să recunoască contestatorului aceste drepturi începând cu 1 septembrie 2002.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, stagiul militar executat fiind cel definit în art. 2 al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002, fapt care îndreptățește contestatorul la beneficiile prevăzute de art. 2, art. 4 și art. 5 lit. a) și b) din Legea nr. 309/2002 pentru toate această perioadă.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Harghita care a susținut că deși instanța de fond a reținut că Legea nr. 309/2002 nu condiționează acordarea beneficiilor și de datele existente în vreo evidență a Arhivelor Naționale, totuși Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale poate solicita întocmirea unei evidențe a detașamentelor de muncă din cadru Direcției Generală de Muncă, în baza documentelor pe care le dețin.
Astfel, în tabelul cuprinzând aceste evidențe pe perioada 1950-1961 nu se regăsește „det.” 1250 Oradea, aspect pe care instanța nu l-a luat în considerare.
Recursul este nefondat.
În fapt, în perioada 26 mai 1952 – 20 aprilie 1953 reclamantul R.D. a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii așa cum rezultă și din tabelul de evidență întocmit de Arhivele Naționale, deși Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961 nu condiționează acordarea drepturilor de aceste evidențe.
Într-adevăr, potrivit art. 1 din sus-menționatul act normativ „beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961”.
Stabilirea drepturilor prevăzute de prezenta lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau U.M.02405 Pitești.
Astfel, din livretul militar seria DO nr. 057568, rezultă că recurentul - reclamant a fost încorporat la data de 26 mai 1952 până la 20 aprilie 1953 în detașamente de muncă din construcții. De la această dată până la 28 octombrie 1953 și-a efectuat serviciul militar tot în construcții în Detașamentul de Muncă nr. 4, pentru ca apoi până la 25 mai 1955 să lucreze în detașamentul de muncă nr. 1250 Oradea ( tot în construcții).
Cum prin hotărârea nr. 856 din 1 noiembrie 2002 pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 din cadrul Casei Județene de Pensii Harghita a admis cererea recurentului-reclamant de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 doar pentru perioada 26 mai 1952 – 20 aprilie 1953 în mod corect instanța de fond a dispus anularea sus-menționatei hotărâri și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre care să constate că în toată perioada 26 mai 1952 – 25 mai 1955 contestatorul a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă și beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 309/2002.
Față de cele ce preced, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței civile nr. 25 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 iunie 2003.